La miliarde de ani lumină distanță de Terra, o sursă enigmatică de raze X ultraluminoasă eclipsează Soarele de milioane de ori, sfidând limita Eddington, o lege fundamentală a fizicii.
Această limită, stabilită de astrofizicianul Sir Arthur Eddington, definește echilibrul delicat dintre forța gravitațională a unui corp ceresc compact și presiunea radiației emise.
În mod normal, presiunea radiației împiedică acumularea excesivă de materie, dar aceste surse ultraluminoase, numite ULX, par să ocolească această regulă, emițând o energie colosală.
Un astfel de obiect, M82 X-2, situat la nouă miliarde de ani lumină distanță, a fost studiat cu ajutorul telescopului NuSTAR al NASA. Observațiile au confirmat luminozitatea sa excepțională, depășind cu mult limita Eddington.
M82 X-2, o stea neutronică superdensă, rezultată din colapsul unei stele masive, atrage cantități imense de materie de la o stea companion.
Această materie, accelerată la viteze enorme sub influența gravitației intense, eliberează energie sub formă de raze X la impactul cu suprafața stelei neutronice. Se estimează că M82 X-2 absoarbe anual o cantitate de materie echivalentă cu 1,5 mase terestre.
Oamenii de știință cred că câmpurile magnetice extrem de puternice ale stelei neutronice distorsionează atomii materiei acumulate, permițând o luminozitate superioară limitei Eddington.
Studiul acestor surse ultraluminoase, adevărate laboratoare cosmice, ne provoacă înțelegerea actuală a fizicii extreme și oferă perspective unice asupra evoluției stelare, dinamicii galactice și a interacțiunii dintre materie, gravitație și radiație în condiții extreme.
Descoperirile legate de ULX-uri, precum M82 X-2, ne obligă să revizuim modelele teoretice actuale și deschid noi direcții de cercetare în cosmologie și fizică fundamentală, contribuind la o mai bună înțelegere a mecanismelor care guvernează universul.
