Sub muntele Mantap, în nord-estul Coreei de Nord, pământul nu s-a liniștit niciodată cu adevărat. Timp de aproape un deceniu, o agitație subterană aproape imperceptibilă a continuat să macine rocile, iar nimeni nu a băgat de seamă.
Abia acum, o analiză meticuloasă a datelor seismice a scos la iveală un număr uluitor: 1 399 de cutremure, invizibile pentru orice sistem clasic de monitorizare, au vibrat sub acest masiv izolat.
Între octombrie 2006 și 3 septembrie 2017, Coreea de Nord a folosit acest loc drept teatru pentru șase teste nucleare subterane. Ultimul dintre ele a fost un monstru.
Cu o energie estimată între 100 și 250 de kilotone, explozia a generat un semnal seismic comparabil cu un cutremur de magnitudine 6,3. Pentru a înțelege amploarea, gândiți-vă că bomba de la Hiroshima, care a devastat un oraș întreg în 1945, avea o putere de aproximativ 15 kilotone.
Cu alte cuvinte, testul nord-coreean a fost de până la șaptesprezece ori mai puternic.
Explozia care a trezit falii geologice adormite
Dar ceea ce a urmat după acea detonație masivă a fost un mister care a sfidat orice așteptare. La aproximativ douăzeci de zile după explozie, o seismicitate tectonică s-a instalat sub munte, nu ca un ecou care se stinge, ci ca o activitate care s-a intensificat constant de-a lungul anilor.
În mod normal, după un test nuclear subteran, solul își revine treptat. Aici, însă, ceva a mers invers: falii geologice care fuseseră inactive au fost reactivate, iar pământul a început să se miște într-un ritm propriu, ca și cum explozia ar fi trezit un mecanism adormit.
Cercetătorii, conduși de seismologul Kwang-Hee Kim de la Universitatea Națională din Pusan, au decis să privească dincolo de suprafață. Au analizat înregistrările seismice din perioada 2008–2025, captate de stații din China și Coreea de Sud.
Metodele tradiționale nu erau suficient de sensibile pentru a detecta aceste mișcări minuscule. Așa că au apelat la o tehnică specială, numită detectare prin filtrare adaptată, care compară semnalele seismice înregistrate cu modele de referință cunoscute.
Practic, o metodă care permite identificarea unor cutremure prea slabe pentru a fi observate cu ochiul liber al seismografelor clasice.
Cât de adânc poate ajunge amprenta omului asupra planetei?
Rezultatul, publicat în revista „Science”, a schimbat complet imaginea asupra sitului. Muntele Mantap nu a fost doar un loc al exploziilor, ci un organism geologic viu, transformat profund de intervenția umană.
Oficial, situl de la Punggye-ri a fost închis în mai 2018, dar datele arată că muntele a continuat să „respire” sub suprafață, iar mecanismele exacte ale acestei intensificări progresive rămân neelucidate.
Această descoperire ridică o întrebare tulburătoare: cât de adânc poate ajunge amprenta omului asupra planetei? Sub straturi de rocă pe care le credeam stabile, exploziile au rearanjat harta faliei subterane, creând o agitație care a durat aproape un deceniu până să iasă la lumină.
Iar specialiștii se întreabă acum cât timp va mai continua această seismicitate, generată de explozii vechi de aproape zece ani, să bubuie sub muntele Mantap.
