Într-o singură noapte, un sat întreg a fost practic șters de pe hartă. Nouă oameni și-au pierdut viața, peste o sută de clădiri au fost făcute una cu pământul, iar mai bine de două sute de persoane au rămas fără un acoperiș deasupra capului.
S-a întâmplat pe 19 decembrie 1947, în Mitholz, un sat pitoresc din Oberlandul Bernese. Și, deși au trecut aproape opt decenii, povestea nu s-a încheiat. Dimpotrivă, abia acum se pregătește capitolul cel mai dureros.
Sub stâncile care domină localitatea, o cantitate uriașă de muniție a rămas îngropată după explozia care a devastat comunitatea. Vorbim despre aproximativ 3 500 de tone de material militar, care conțin câteva sute de tone de explozivi puri.
O bombă cu ceas care ticăie de generații întregi, ignorată sau subestimată, până când realitatea a lovit din nou, brutal, în 2018. Atunci, o expertiză comandată de autorități a scos la iveală un adevăr înfricoșător: pericolul nu fusese niciodată înlăturat.
Mai mult, cantitatea de exploziv rămasă sub dărâmături este comparabilă cu cea care a provocat catastrofa din 1947. Timp de decenii, locul a cunoscut o liniște înșelătoare.
Galeria parțial reconstruită a fost folosită pentru depozitarea produselor farmaceutice destinate armatei, iar în 2010 se discuta chiar despre amenajarea unui centru de date în acea zonă. Nimeni nu bănuia că sub picioarele lor se ascunde un arsenal.
Abia în 2020, Consiliul Federal elvețian a luat decizia curajoasă de a începe o curățare completă, confirmată de Parlament în 2023. Un plan gigantic, care va schimba pentru totdeauna viața locuitorilor.
Cum se măsoară în cifre pierderea unei comunități?
Cifrele sunt amețitoare. Operațiunea de dezgropare și neutralizare a muniției se va întinde pe mai bine de douăzeci de ani.
Costurile sunt estimate la aproximativ 2,6 miliarde de franci elvețieni, o sumă care include securizarea căilor ferate și a drumurilor, construirea unei instalații speciale pentru tratarea muniției chiar la fața locului și despăgubirea celor strămutați.
Pentru că, de data aceasta, evacuarea nu va fi o surpriză în miez de noapte, ci un proces planificat, metodic, dar la fel de dureros. Treizeci și unu de locuitori vor trebui să-și părăsească casele între 2032 și 2047.
Mai mult de un deceniu departe de locul unde au crescut, de grădinile în care au copilărit, de vecinii cu care au împărțit bucurii și dureri. Dar pericolul nu așteaptă.
Echipele de dezamorsare au descoperit deja aproximativ cincizeci de obuze cu calibre între 4,7 și 10,5 centimetri, îngropate până la 30 de centimetri adâncime, într-o zonă numită „Im Bode”, situată chiar lângă școala din sat. O suprafață cât un teren de fotbal, presărată cu moarte.
O simplă plimbare prin curtea școlii ar putea fi fatală dacă nu s-ar interveni la timp. Planul autorităților este împărțit în etape precise. Din 2022 și până în 2027 se aplică măsuri preliminare de siguranță.
Urmează faza de protecție, în care calea ferată și drumul vor fi securizate, iar din 2032 nicio locuință nu va mai fi autorizată în perimetrul de risc. Abia între 2037 și 2043 va începe operațiunea propriu-zisă de extragere a muniției din galeria prăbușită.
Întoarcerea locuitorilor este prevăzută abia între 2044 și 2047. Copiii care se vor naște în timpul acestor lucrări vor crește fără să fi cunoscut vreodată satul altfel decât ca un uriaș șantier. Satul mai numără astăzi aproximativ 170 de locuitori. Nu toți vor fi nevoiți să plece.
Autoritățile au stabilit perimetre și zone de risc eșalonate, ceea ce permite multora să rămână. Dar pentru cei care locuiesc în zonele cele mai expuse, incertitudinea planează de ani de zile.
Departamentul Federal al Apărării spune că îi sprijină pe toți cei afectați, indiferent de zona în care se află, pentru a-și pregăti plecarea și a găsi soluții concrete. Rămâne însă întrebarea: cum se măsoară în cifre pierderea unei comunități care se destramă?
Vestigiile militare care încă ucid în Europa
Cazul Mitholz nu este singular. El ilustrează o realitate mai amplă a Europei: vestigiile militare din secolul al XX-lea continuă să amenințe zonele civile la zeci de ani după încheierea conflictelor.
În Germania, un depozit militar din Prüm a explodat în 1949 după ce a luat foc, distrugând o mare parte a orașului. Mitholz, la rândul său, a avut nevoie de aproape un secol pentru a închide definitiv capitolul propriului dezastru.
Un secol în care oamenii au trăit deasupra unei bombe, crezând că pericolul a trecut. Acum, în sfârșit, se încearcă dezamorsarea ei. Dar prețul este uriaș, iar răbdarea necesară pare aproape inumană.
