Cu o prezență impunătoare care poate atinge lungimi de peste șapte metri și o greutate ce depășește 1,5 tone, sturionul mare, cunoscut și sub numele de beluga europeană, își revendică titlul de cel mai voluminos pește de apă dulce al planetei. Din nefericire, situația acestei specii este critică.
Recent, un exemplar masiv a necesitat efortul concertat a trei persoane pentru a fi scos din apă, măsurat și marcat, înainte de a fi eliberat înapoi în râu.
Cu câteva săptămâni în urmă, biologii din Statele Unite au avut o surpriză plăcută descoperind un sturion de lac impresionant, cu o lungime de 2,1 metri și cântărind 109 kg. Deși aceste dimensiuni sunt considerabile, ele palesc în comparație cu recordurile mondiale din alte regiuni acvatice.
Conform estimărilor US Geological Survey, sturionul mare (Huso huso), care a supraviețuit pe planeta noastră de aproximativ 250 de milioane de ani, este cel mai mare pește de apă dulce cunoscut.
O întâlnire cu acești uriași este posibilă în zonele dintre Europa și Asia, în bazinele Mărilor Neagră, Azov și Caspică și în râurile ce le alimentează.
Recordurile arată că unii sturioni pot ajunge la peste șapte metri și depăși 1,5 tone, fiind acceptată o descriere a unei femele din 1827 care măsura 7,2 metri și cântărea 1.571 kg, descoperită în estuarul Volga.
Într-un mod impresionant, sturionul concurează pentru titlul de cel mai mare pește prădător cu rechinul alb mare, rechinul tigru și rechinul din Groenlanda.
Acești giganți din adâncuri se hrănesc cu o gamă diversă incluzând gândaci, merlan, hamsii și alte specii de crapi, dar și cu crustacee și moluște. Ocazional, tinerele foci caspice pot deveni victime ale apetitului lor. Sturionul beluga, asemenea sturionului de lac, poate trăi peste un secol.
Din păcate, acest colos al apelor este marcat ca „pe cale critică” pe Lista Roșie a IUCN, iar populațiile sale bine fragmentate suferă din cauza scăderii numărului de indivizi maturi.
Principalele amenințări vin de la infrastructurile de transport, barajele care împiedică accesul la zonele de reproducere și poluarea apelor, fără a omite pescuitul excesiv. Icrele valoroase ale femelelor sunt colectate sub formă de caviar, generând o presiune semnificativă asupra speciei.
Deși sturionul mare se poate adapta la medii acvatice variate, fiind prezent atât în ape dulci cât și sărate, este clasificat ca pește de apă dulce deoarece își desfășoară reproducerea în râuri.
Pește de apă dulce cu merite similare, somnul gigant al Mekongului atinge recorduri impresionante de trei metri și peste 250 de kilograme, dar și el este considerat critic amenințat de IUCN, din aceleași cauze.
Biodiversitatea și sustenabilitatea ecosistemului acvatic, înfluențate de prezența sturionului beluga, sunt vitale pentru comunitățile locale ce depind de aceste resurse naturale.
