Strămoșul uman „Lucy” era fără păr. Iată de ce acest lucru este important

Lucy, un faimos specimen de Australopithecus afarensis, a fost descoperită în Etiopia în 1974. Noi dovezi sugerează că, probabil, Lucy nu era atât de păroasă pe cât se credea anterior. Această descoperire zguduie ideile despre nuditatea umană timpurie de-a lungul istoriei.

Lucy avea aproximativ un metru înălțime și cântărea în jur de treizeci de kilograme. Avea un amestec de trăsături umane și asemănătoare maimuțelor, cu brațe lungi, o cutie toracică în formă de clopot, un bazin și genunchi adaptați pentru mersul în picioare. Recentele reconstituiri indică faptul că Lucy putea sta dreaptă, la fel ca oamenii moderni.

Picioarele ei erau mai musculoase decât ale oamenilor moderni și semănau cu cele ale unui bonobo. Pe baza fosilelor și artefactelor găsite cu Lucy, credem că aceasta a trăit într-un mediu mixt de pășuni și păduri, cu surse de hrană diverse. Dieta ei includea plante și animale mici.

Reprezentările tradiționale o înfățișează ca fiind acoperită cu blană brun-roșcată, însă cercetările genetice recente arată că oamenii primitivi aveau probabil mai puțin păr decât se credea anterior.

Pierderea evolutivă a părului ar fi putut contribui la răcirea corpului, la protecția împotriva paraziților și la îmbunătățirea interacțiunilor sociale. Aceste noi descoperiri au implicații majore pentru înțelegerea noastră asupra evoluției umane.

Pierderea părului corporal ar fi permis primilor oameni să regleze mai bine temperatura corpului și să se deplaseze eficient în medii calde. De asemenea, aceasta schimbă modul în care interpretăm comportamentul social al strămoșilor noștri.

O reprezentare mai exactă a lui Lucy în muzee și manuale ajută la educarea oamenilor cu privire la realitățile evoluției umane, punând în discuție stereotipurile și presupunerile vechi.

Articol interesant? Dă-l mai departe!

Surse și detalii suplimentare

Lasă un comentariu