Creșterea globală a stocurilor de arme nucleare generează preocupări majore legate de riscurile proliferării nucleare.
Mai multe state, printre care China, India, Pakistan și Coreea de Nord, își extind arsenalele nucleare, ceea ce determină experții să avertizeze asupra diminuării eforturilor de dezarmare.
Peste 9.600 de arme nucleare sunt operaționale, iar aproximativ 40% dintre acestea sunt pregătite pentru utilizare imediată.
Armele nucleare sunt dispozitive de distrugere în masă care utilizează energia eliberată de reacții nucleare, cum ar fi fisiunea sau fuziunea nucleară, pentru a produce distrugeri masive.
Focoasele nucleare, montate pe rachete balistice, bombardiere sau submarine, pot genera explozii puternice și radiații periculoase.
Bombele atomice, care funcționează pe principiul fisiunii nucleare (divizarea nucleului unui atom greu precum uraniul sau plutoniul), au fost folosite la Hiroshima și Nagasaki în 1945.
Bombele cu hidrogen (termonucleare) combină fisiunea și fuziunea nucleară, fiind mult mai puternice decât bombele atomice convenționale și capabile să producă distrugeri extinse și să elibereze radiații considerabile.
Rachetele nucleare transportă focoase nucleare și pot fi lansate de pe platforme terestre, submarine sau bombardiere, rachetele intercontinentale având capacitatea de a atinge ținte aflate la mii de kilometri distanță.
Conform datelor oferite de Federația Oamenilor de Știință Americani și Ajutorul Popular Norvegian, numărul armelor nucleare la nivel mondial a crescut de la 9.585 la 9.605 într-un an.
Această cifră include arsenalele puterilor nucleare consacrate, precum Statele Unite și Rusia, dar și pe cele ale statelor care dezvoltă arme nucleare, cum ar fi China, India, Pakistan și Coreea de Nord.
Aproximativ 3.900 de focoase nucleare sunt gata de utilizare imediată, fiind poziționate pe submarine, rachete terestre și bombardiere. Statele Unite dețin aproximativ 3.700 de arme operaționale, în timp ce Rusia are în jur de 4.299. Coreea de Nord deține în prezent aproximativ 50 de arme nucleare.
Această tendință ascendentă a stocurilor de arme nucleare este îngrijorătoare, iar Hans M. Kristensen, expert în non-proliferare nucleară de la Federația Oamenilor de Știință Americani, avertizează că această traiectorie va continua dacă nu se vor face eforturi decisive pentru controlul armamentelor și dezarmare.
Tratatul privind interzicerea armelor nucleare (TIAN), adoptat în 2017, reprezintă un efort de a interzice armele nucleare și de a promova dezarmarea verificabilă. Deși multe state nucleare nu au semnat tratatul, sprijinul pentru acesta este în creștere la nivel global.
În 2024, țări precum Indonezia, Sao Tomé și Principe, Sierra Leone și Insulele Solomon au ratificat TIAN, numărul statelor membre ajungând la mai mult de jumătate.
Peste 80% din populația mondială din statele care nu dețin arme nucleare susține tratatul, indicând o potențială schimbare de paradigmă în securitatea internațională.
Raymond Johansen, de la Ajutorul Popular Norvegian, a declarat că numărul membrilor tratatului este în creștere, consolidând standardul global împotriva armelor nucleare. Cu toate acestea, obstacolele politice pentru dezarmare rămân semnificative.
Cele nouă state care dețin arme nucleare și cele 34 de țări care utilizează o „umbrelă nucleară” reprezintă obstacole majore. Rezistența puterilor majore, precum Statele Unite și Rusia, de a renunța la arsenalele lor a încetinit adoptarea unei strategii de dezarmare.
Deși sunt semnatare ale Tratatului de Neproliferare, mai multe țări europene ezită să adere pe deplin la TIAN, invocând riscuri pentru siguranța lor.
Australia, deși s-a angajat în non-proliferare nucleară, nu a semnat încă TIAN, invocând preocupări legate de verificarea și aplicarea tratatului, dar și-a reafirmat sprijinul pentru Tratatul de Neproliferare.
