Se spune că șoimul lui Eleonora, originar din arhipelagul Mogador, ar menține mici păsări în viață, în adevărate închisori de piatră. Este un comportament neobișnuit, ce nu a mai fost observat la nicio altă specie de pasăre de pradă.
Acest șoim, cunoscut sub denumirea științifică Falco eleonorae, este o pasăre emblematică a regiunilor mediteraneene. Cu o anvergură a aripilor ce măsoară, în medie, între 80 și 95 de centimetri, impresionează prin penajul său brun închis, ce contrastează cu pete albe sub aripi.
Silueta sa suplă și agilă îi permite să se deplaseze cu grație în habitatul său natural, preponderent format din insule și zone costiere stâncoase.
Deși este de talie relativ mică în comparație cu alți membri ai familiei șoimilor, Falco eleonorae își compensează statura modestă printr-o abilitate de vânătoare remarcabilă.
Cu o vedere ageră și o agilitate aeriană excepțională, se hrănește în principal cu păsări, adesea prinzându-și prada în plin zbor.
Țintele sale preferate sunt de obicei păsările migratoare, epuizate de călătorie, pe care le capturează cu precizie pentru a-și asigura propria subzistență și pe cea a puilor săi. Se pare că acest șoim ar adopta și o strategie de vânătoare singulară, menținându-și prada în captivitate.
După ce capturează păsări mici, le scoate remigele – penele mari care asigură portanța în timpul zborului – împiedicându-le astfel să mai zboare, apoi le adăpostește în crăpături stâncoase sau în găuri adânci pentru a le folosi ulterior.
Această strategie le-ar permite acestor șoimi să păstreze o sursă de hrană până în momentul în care au nevoie de ea, oferind astfel o soluție eficientă pentru subzistență într-un mediu adesea ostil.
Această tehnică de vânătoare neobișnuită a fost observată în principal la o populație specifică de șoimi ai lui Eleonora, localizată în arhipelagul Mogador, în largul coastei de vest a Marocului.
Cercetătorii au documentat acest comportament pentru prima dată în anul 2015, în timpul unui recensământ al speciei efectuat în zonă. Aceste observații au stârnit, însă, interogații și scepticism în rândul anumitor experți.
Aceștia au sugerat că păsările închise ar putea fi pur și simplu fugari, care caută refugiu în stânci pentru a evita să fie ucise. Deși majoritatea prăzilor capturate sunt mici păsări cântătoare, șoimii lui Eleonora se hrănesc și cu lăstuni, pupăze și câțiva limicole.
În afara perioadei de reproducere, între lunile iulie și octombrie, șoimii lui Eleonora își schimbă dieta, orientându-se către o alimentație mai insectivoră, hrănindu-se în principal cu libelule și fluturi.
Această adaptare alimentară sezonieră le permite să își satisfacă nevoile nutriționale care se modifică pe parcursul anului.
