Singurătatea și izolarea socială reprezintă un risc major pentru sănătatea publică, având efecte la fel de nocive precum consumul de tutun și depășind impactul negativ al obezității și sedentarismului, conform constatărilor prezentate de Vivek Murthy, fost administrator al sănătății publice din Statele Unite.
Fenomenul a fost amplificat de pandemia Covid-19, care a contribuit la deteriorarea conexiunilor sociale atât în Statele Unite, cât și la nivel global.
Organizația Mondială a Sănătății a recunoscut oficial singurătatea ca fiind o problemă semnificativă de sănătate publică, inițiind o comisie internațională coordonată de Vivek Murthy și Chido Mpemba, trimisul Uniunii Africane pentru Tineret.
Datele indică o reducere dramatică a timpului dedicat interacțiunilor sociale fizice, de la o oră pe zi în 2003 la aproximativ douăzeci de minute în 2020.
Efectele negative ale singurătății asupra sănătății sunt comparabile cu fumatul a 15 țigări zilnic, în timp ce persoanele care mențin conexiuni sociale active prezintă o speranță de viață mai mare.
Studiile arată că persoanele cu dificultăți financiare, cele care locuiesc singure și cele cu probleme de sănătate sunt cele mai vulnerabile la efectele izolării sociale.
Rețelele sociale online prezintă un paradox: deși pot facilita interacțiunile, acestea riscă să diminueze sau să înlocuiască socializarea fizică esențială.
Impactul izolării sociale este deosebit de sever în cazul vârstnicilor, la care riscul de demență crește cu 50%, iar cel de accident vascular cerebral cu 30%. Însă fenomenul afectează toate grupele de vârstă, un număr tot mai mare de tineri raportând sentimente de izolare.
Consecințele singurătății includ simptome depresive, anxietate, nivel crescut de stres, tulburări de somn, scăderea stimei de sine și risc crescut de comportamente adictive precum consumul de alcool sau droguri.
