În inima regiunii Cantabria din nordul Spaniei, peștera La Garma ascunde o comoară arheologică de o valoare inestimabilă: una dintre cele mai bine conservate locuințe paleolitice din lume.
Datând de acum 16.800 de ani, această descoperire ne transportă în epoca de piatră, oferindu-ne o imagine rară asupra vieții cotidiene a oamenilor preistorici.
Descoperită în 1995, peștera La Garma a fost locuită pe parcursul întregului Paleolitic superior, o perioadă vastă ce se întinde din epoca de piatră până în perioada magdaleniană.
Peștera este renumită și pentru arta rupestră excepțional de bine conservată, cu reprezentări animale, scene de vânătoare și simboluri abstracte, mărturii ale vieții spirituale și abilităților tehnice ale locuitorilor.
O alunecare de teren, survenită acum aproximativ 17.000 de ani, a sigilat intrarea în peșteră, conservând conținutul său ca o capsulă a timpului. În apropiere, urmele altor așezări umane, din epoca de piatră mijlocie până în evul mediu, atestă o continuitate a prezenței umane în zonă.
Recent, cercetătorii au putut accesa un spațiu locuibil din peșteră, un adăpost natural de aproximativ cinci metri pătrați, delimitat de formațiuni stâncoase și stalagmite. Structura originală, realizată din bețe și piei, se sprijinea pe un pervaz natural.
În centrul încăperii, o vatră este înconjurată de unelte din piatră, os și lemn, instrumente pentru prelucrarea pieilor, arme de vânătoare precum sulițe, ace și un harpon primitiv.
Pe lângă aceste obiecte utilitare, au fost descoperite și dovezi ale exprimării artistice: un os de urs gravat cu un urs și un chip uman, precum și pandantive din os de căprioară, cal și bizon.
Cercetătorii utilizează tehnici non-invazive pentru a studia aceste artefacte fără a afecta integritatea sitului. Peștera La Garma oferă și informații prețioase despre mediul natural din acea perioadă.
Rămășițele animale, precum oasele și urmele de tăiere, nu dezvăluie doar practicile de vânătoare și hrănire, ci și relațiile simbolice cu natura.
Anumite specii, rar vânate, par să fi avut o semnificație sacră sau mitologică, transformând peștera nu doar într-un simplu adăpost, ci și într-un loc cu o profundă încărcătură spirituală.
