De douăzeci de ani, o ciupercă microscopică distruge în tăcere una dintre cele mai emblematice copertine vegetale din Europa. Pe malurile Canalului du Midi, celebrul tunel de verdeață care a contribuit la înscrierea în Patrimoniul Mondial UNESCO se dezintegrează iarnă de iarnă.
Treizeci și trei de mii trei sute cincizeci de platani au fost deja doborâți – dintr-un total de 42.000 de exemplare care străjuiau calea navigabilă înainte de dezastru. Adică mai mult de patru din cinci copaci.
Povestea începe cu un detaliu aparent neînsemnat: debarcarea trupelor aliate în Provence, în 1945. Cutiile de muniție ale soldaților americani erau fabricate din lemn de platan contaminat cu ciuperca Ceratocystis platani.
Agentul patogen a călătorit încet spre Languedoc, iar primul focar pe canal a fost depistat abia în 2006, lângă Villedubert, între Carcassonne și Trèbes. De atunci, nu a mai existat nicio pauză.
De la maluri fragile la ecosisteme în pericol
Boala se manifestă prin semne violete pe scoarță și uscarea treptată a coroanei. Nu există niciun tratament. Singura soluție: tăierea sistematică a copacilor contaminați și a celor din jurul lor, pe o rază de siguranță, pentru a bloca răspândirea prin rădăcini și aer.
În fiecare iarnă, sute, uneori mii de platani cad sub fierăstrău și sunt arși pe loc. Impactul nu este uniform. Departamentul Aude, acolo unde boala a izbucnit prima oară, a pierdut cele mai multe exemplare – zeci de mii. Hérault urmează îndeaproape.
În schimb, Haute-Garonne a scăpat cu doar câteva sute de copaci sacrificați. Diferența arată că evoluția ciupercii ține mai mult de circulația apei, de sol și de practicile locale de întreținere decât de distanța față de focarul inițial. Pierderea nu este doar estetică.
Rădăcinile platanilor au ținut malurile timp de aproape două sute de ani. Odată smulși, terasamentele se slăbesc , iar Voies navigables de France (VNF) este nevoită să consolideze zeci de kilometri de maluri. Ecosistemul suferă și el:
cavitățile din trunchiuri serveau drept adăpost pentru lilieci și cuiburi pentru păsări. Pentru a compensa, au fost instalate peste 1.800 de cuiburi și adăposturi artificiale de-a lungul traseului.
Replantare masivă, dar umbra se întoarce lent
Din 2012, VNF a demarat un amplu program de replantare. Dintre cei 33.350 de platani tăiați, peste 22.000 au fost deja înlocuiți cu noi arbori.
Specia aleasă ca identitate principală este stejarul păros – un copac robust, capabil să atingă înălțimi similare, care va ocupa în final aproximativ 40% din lungimea aliniamentului.
Alături de el, arțarul, teiul cu frunze mari și pinul umbrelă formează un mozaic menit să prevină o nouă catastrofă provocată de o singură boală. Finanțarea rămâne însă o problemă majoră.
Până acum, VNF a investit aproape 110 milioane de euro, dintre care 13 milioane au venit de la autoritățile locale (Consiliul Regional Occitanie, departamentele Aude, Hérault și Haute-Garonne) și 11 milioane din donații.
Însă bugetul total necesar pentru dezrădăcinare, replantare și consolidare este estimat la 220 de milioane de euro – aproape dublu față de ceea ce s-a mobilizat.
Un apel pentru donații rămâne deschis companiilor, fundațiilor și persoanelor fizice, fiecare euro contribuind la un puzzle financiar încă necomplet. Potrivit proiecțiilor VNF, în zece ani nu va mai rămâne niciun platan original de-a lungul canalului.
Până atunci, stejarii păroși abia vor fi atins patru metri înălțime, insuficienți pentru a reconstitui bolta continuă care făcea faima locului. Pentru barjele și bicicliștii care străbat astăzi canalul, umbra răcoroasă a anumitor tronsoane este deja o amintire.
Canalul du Midi și-a sărbătorit recent cei treizeci de ani de la înscrierea în Patrimoniul Mondial UNESCO – o aniversare amară, în care elementul care a justificat această recunoaștere se estompează încet, dar sigur.
