Descoperirea uimitoare din Oxfordshire rescrie o pagină importantă din cartea de istorie a Pământului, aducând la lumină o pistă fosilizată excepțională, lungă de 220 de metri.
Această uriașă mărturie preistorică dezvăluie că sauropodele gigantice se deplasau în grupuri, un comportament social surprinzător, acum 166 de milioane de ani. Este, de altfel, cea mai lungă pistă de dinozaur descoperită vreodată în Europa, o performanță de necontestat într-o carieră engleză.
Povestea începe într-un mod aproape obișnuit. În anul 2025, în timpul unei extracții de calcar de rutină la cariera Dewars Farm, situată lângă Bicester, muncitorii au remarcat ceva ieșit din comun. Sub roca albă, se ascundeau amprente fosilizate, urme lăsate de creaturi dispărute de milioane de ani.
Acest loc, supranumit deja „autostrada dinozaurilor” din Oxfordshire, nu era la prima sa dezvăluire de fosile, căci urme fuseseră găsite aici încă din anii 1990. Însă, ceea ce echipele de cercetare au început să scoată la iveală din 2022 avea să depășească toate așteptările anterioare.
Cariera Dewars Farm s-a transformat rapid într-un șantier științific de anvergură.
În timpul celor mai recente săpături, peste 100 de cercetători de la Muzeul de Istorie Naturală al Universității Oxford și de la Universitatea din Birmingham au colaborat pentru a explora și documenta aceste urme antice.
Rezultatul depășește orice imaginație: o pistă neîntreruptă de 220 de metri, compusă din aproape 100 de amprente individuale. Fiecare dintre ele măsoară aproximativ un metru lungime — o dimensiune considerabilă, mai mare decât o farfurie, dar mai mică decât o ușă de intrare.
Aceste amprente masive au fost lăsate de Cetiosaurus, sauropode ierbivore ce aparțineau liniei celor mai impunători dinozauri care au existat vreodată.
Aceste creaturi cvadrupede, dotate cu un gât lung și o coadă impresionantă, puteau atinge între 16 și 18 metri lungime, o statură comparabilă cu cea a unui camion TIR.
Ceea ce face această descoperire cu adevărat excepțională este continuitatea sa, o pistă unică și coerentă de peste 220 de metri nefiind niciodată găsită anterior în Europa pentru un sauropod.
Mai mult, există o ipoteză fascinantă: una dintre cele patru piste descoperite anul acesta pare a fi o continuare a unor urme găsite în 2022. Dacă această presupunere se confirmă, pista reală ar putea fi chiar mai lungă.
Dar dincolo de lungimea impresionantă, mesajul transmis de această pistă este cel care îi fascinează pe paleontologi. Dr
. Duncan Murdock, geolog la Muzeul de Istorie Naturală al Universității Oxford, sintetizează importanța descoperirii: „Ceea ce este cel mai fascinant la acest sit este amploarea și numărul impresionant de amprente.
Acum avem dovada că zeci de indivizi se deplasau în această zonă aproximativ în același timp, posibil în turmă.” Aceasta este o revelație majoră. Timp îndelungat, oamenii de știință au dezbătut dacă sauropodele călătoreau singure sau în grupuri, dacă erau creaturi solitare sau sociale.
Această pistă oferă un răspuns tangibil: ele mergeau împreună. Săpăturile din 2024 au adus deja la lumină peste 200 de amprente și urme suplimentare, provenind atât de la carnivorul Megalosaurus, cât și de la ierbivore mult mai mari.
Anul acesta, numărul urmelor descoperite continuă să crească, conturând o imagine tot mai completă a Oxfordshire-ului din Jurasicul Mijlociu.
Studiul detaliat al acestor urme, o disciplină specializată numită ichnologie, a permis paleontologilor să măsoare amprentele și distanța dintre ele pentru a calcula viteza de mers a dinozaurului.
Rezultatele indică faptul că acest sauropod se deplasa cu aproximativ 4 până la 5 mile pe oră, o viteză echivalentă cu cea a unui om la o plimbare liniștită.
Comparând aceste măsurători cu datele despre animalele cvadrupede moderne, cum ar fi elefanții, cercetătorii au reușit să estimeze ritmul animalului antic. Această viteză moderată întărește ipoteza deplasării în turmă.
Dacă dinozaurii mergeau atât de încet și împreună, este plauzibil că aceștia călătoreau în grupuri organizate, probabil din motive legate de supraviețuire sau reproducere.
Pe lângă urmele monumentale, săpăturile au dezvăluit și fosile mai discrete, dar la fel de informative: un maxilar de crocodil, nevertebrate marine și materie vegetală preistorică. Aceste descoperiri suplimentare reconstituie treptat peisajul Jurasicului Mijlociu.
Situl Dewars Farm nu își dezvăluie secretele sporadic; este mai degrabă o săpătură intermitentă ce va continua, probabil, să ne îmbogățească înțelegerea lumii antice, amprentă după amprentă.
