Astronomia este adesea o disciplină exigentă, ce cere treziri în miez de noapte, termosuri de cafea răcită și o luptă continuă cu somnul pentru a zări un punct luminos fugitiv. Uneori, însă, mecanica cerească se arată indulgentă și ne oferă un spectacol pregătit, gata de admirat.
Uitați de alarmele puse în zori, care au stricat paradă planetară din august anul trecut. Luna aceasta, Sistemul Solar a decis să se revanșeze, organizând o aliniere majoră la o oră cât se poate de rezonabilă: imediat după apusul soarelui.
Dacă veți privi spre vest în zilele următoare, nu veți vedea simple stele, ci o aliniere aproape completă a vecinătății noastre cosmice. Șase dintre celelalte șapte planete ale sistemului sunt în prezent vizibile, formând o linie imaginară care traversează cerul nocturn.
Spectacolul începe de îndată ce Soarele coboară sub orizont, oferind o coregrafie precisă de la vest la est. Primele care intră în scenă sunt „planetele interioare”. Venus, inconfundabilul Luceafăr, deschide balul, urmată îndeaproape de discreta planetă Mercur.
Deși Venus pare să flirteze cu Soarele în aceste zile, ea va câștiga în înălțime de la o zi la alta, devenind din ce în ce mai ușor de reperat. Continuându-vă privirea de-a lungul acestui arc invizibil, veți descoperi Saturn.
„Stăpânul Inelelor” este vizibil cu ochiul liber, deși mai puțin strălucitor decât Venus. Pentru cei mai echipați, aici începe provocarea: Neptun, gigantul de gheață, pândește în preajmă, dar necesită un telescop pentru a se revela, la fel ca Uranus, ascunsă mai departe în constelația Taurului.
În cele din urmă, punctul culminant al spectacolului tronează maiestuos între Gemenii: Jupiter. Gigantul gazos este, în prezent, imposibil de ignorat, impunându-se ca cel mai strălucitor punct al boltei cerești după Lună și Venus.
Probabil ați observat, însă, că lipsește un invitat de seamă de la această reuniune de familie: Marte. Planeta roșie absentează din motive de pură geometrie spațială. Ea se află în prezent pe cealaltă parte a Soarelui față de noi.
Drept urmare, răsare și apune în același timp cu steaua noastră, fiind înecată în strălucirea zilei, ceea ce o face total invizibilă pentru observatorii de pe Pământ. De ce par toate aceste planete să se alinieze cuminte de-a lungul aceleiași linii?
Aceasta nu este o coincidență, ci dovada vizuală a istoriei noastre comune. Sistemul Solar s-a format dintr-un disc de praf și gaz în rotație în jurul Soarelui nascent. Chiar și astăzi, toate planetele orbitează mai mult sau mai puțin pe același plan, numit ecliptică.
Când privim cerul, vedem acest plan pe muchie. De aceea nu veți vedea niciodată Jupiter la Polul Nord sau Venus la Polul Sud; ele urmează toate această autostradă cosmică. Un truc pentru a le deosebi de stele? Planetele nu clipesc.
Ele emit o lumină fixă și senină, spre deosebire de stele, care par să tremure din cauza atmosferei noastre. Dacă această paradă este vizibilă în orice seară senină, o dată merită marcată în calendarul dumneavoastră: 7 martie. În acea seară, mecanica cerească ne va oferi o „conjuncție” strânsă.
Venus, Saturn și Neptun se vor apropia vizual pe cerul vestic, oferind o imagine rară pentru astrofotografi și amatorii echipați cu binocluri. Profitați de această lună de observații, deoarece perfecțiunea este o noțiune răbdătoare în astronomie.
Dacă doriți să vedeți „Marele Șlem” – cele șapte planete vizibile simultan pe cerul nocturn – va trebui să așteptați.
Următoarea ocazie de a reuni întreaga familie, inclusiv Marte, nu se va prezenta mai devreme de începutul anului 2034, urmată de o altă fereastră de oportunitate între august și septembrie 2040.
Între timp, spectacolul celor șase lumi plutind deasupra orizontului rămâne o reamintire amețitoare a locului nostru în acest imens carusel gravitațional.
