Sub fundul fluviului Yangtze, două coloane de oțel s-au căutat luni întregi, fără să se vadă. Fiecare avea peste 16 metri în diametru, cât o clădire de cinci etaje culcată pe o parte, și fiecare înainta prin nisipul îmbibat cu apă spre un punct aflat la peste 50 de metri sub suprafața fluviului.
Când s-au atins, abaterea verticală dintre ele a fost de doar 2 mm. Pe orizontală, zero. Tunelul Jiangyin-Jingjiang nu e o lucrare obișnuită. Se află în provincia chineză Jiangsu și leagă două orașe cu rol industrial cheie în delta fluviului: Jiangyin și Jingjiang.
Are 6.445 de metri, dintre care 4.952 de metri au fost săpați cu scuturi mecanice, ceea ce îl face cel mai mare tunel rutier de acest tip din bazinul Yangtze. Pe aici vor trece, în final, trei benzi pe fiecare sens, șase în total, iar cel mai adânc punct coboară la 82 de metri sub nivelul apei.
La asemenea adâncimi, presiunea apei e printre cele mai mari suportate vreodată de un tunel rutier în China, iar solurile slabe transformă orice greșeală într-un risc major.
De aceea, utilajele au fost lansate din capete opuse, cu misiunea de a se întâlni exact la mijlocul râului, într-o zonă în care orice deviație ar fi putut provoca prăbușirea sau inundarea tunelului.
Lucrările pregătitoare au început oficial pe 28 noiembrie 2019, iar în decembrie 2021 a pornit și excavarea propriu-zisă.
Cum inversezi planul când un scut se blochează?
Un succes care sună neverosimil. Dar povestea lui începe, de fapt, într-un punct de criză: în februarie 2023, când totul era cât pe ce să se prăbușească. În februarie 2023, la jumătatea săpăturii, una dintre mașini s-a oprit brusc, la 54 de metri adâncime.
La acel nivel, soluțiile clasice nu mai există: nu putea fi scoasă înapoi, nu putea fi demontată, nu putea fi reparată pe loc. Dacă ar fi fost abandonată, pierderea directă ar fi fost de 50 de milioane de dolari, la care s-ar fi adăugat întârzieri uriașe și riscul anulării proiectului.
În loc să accepte eșecul, inginerii au ales o soluție rar întâlnită în istoria marilor construcții: au inversat planul. Au trimis un al doilea scut din malul opus, nu doar ca să continue tunelul, ci ca să o scoată din impas pe mașina blocată.
Practic, un utilaj de 16 metri a fost obligat să-și sape propria galerie spre celălalt, orbește, sub zeci de metri de sediment și apă, ca apoi să se cupleze cu mașina blocată la scara milimetrică.
Operațiunea a cerut ghidarea a două utilaje de câteva mii de tone, pe kilometri întregi, fără să fie văzute, anticipând cum va reacționa pământul saturat cu apă.
Sprijinul a venit din ghidaj laser, din măsurători geodezice permanente și dintr-un scut cu presiune de noroi, capabil să echilibreze în timp real presiunea apei și a solurilor nisipoase din albia fluviului.
În plus, cercetătorii chinezi au dezvoltat un model de inteligență artificială antrenat cu datele de pe șantier, care poate anticipa abaterile de traiectorie înainte ca ele să apară – un fel de pilot automat pentru săpături subterane.
De la eșec iminent la referință internațională
Ținta fusese o eroare mai mică decât grosimea unei monede. Rezultatul a întrecut-o: 2 mm pe verticală, zero pe orizontală. La scara lucrării, cu kilometri de galerie și zeci de metri de apă deasupra, o asemenea precizie pare desprinsă dintr-un experiment de laborator.
Incidentul care putea să închidă șantierul a devenit, astfel, o referință pentru ingineria subterană, citată inclusiv în publicații internaționale de specialitate.
Metoda validată la Jiangyin-Jingjiang ar putea fi folosită și pe alte traversări dificile, acolo unde solurile moi și presiunea apei fac inutile tehnicile convenționale.
Provincia Jiangsu, care are deja mai multe tuneluri sub Yangtze, nu încetinește: la câteva luni după acest episod, un alt scut de peste 16 metri, numit Jianghai, a fost lansat mai la est, pentru un proiect rutier și mai lung. Cursa pentru gigantismul subteran continuă.
