Un studiu recent, publicat în Nature, aduce o nouă perspectivă asupra modului în care ghețarul Thwaites, supranumit și „ghețarul apocalipsei”, se topește și contribuie la creșterea nivelului mărilor.
Thwaites, situat în Antarctica de Vest, este ghețarul cu cea mai mare contribuție la creșterea nivelului oceanelor, fiind responsabil pentru o creștere de aproape doi milimetri din 1974.
Cercetători din Regatul Unit și Statele Unite au utilizat un robot subacvatic pentru a explora zona de sub ghețar, acolo unde acesta plutește pe mare, o zonă crucială, dar dificil de observat. Apele calde din ocean topesc ghețarul de jos în sus, împingând linia de contact cu solul spre interior.
Din cauza bazei înclinate pe care se află ghețarul, apa caldă pătrunde tot mai adânc, accentuând instabilitatea acestuia. Acest proces ar putea duce la prăbușirea ghețarului, cu o creștere a nivelului mării de până la 65 de centimetri.
Linia de contact cu solul s-a retras deja cu 14 kilometri din anii 1990, iar viteza cu care ghețarul se deplasează spre mare s-a dublat. Observațiile robotului subacvatic au dezvăluit o situație mai complexă decât se anticipa.
Baza ghețarului este în mare parte plată, iar topirea este mai lentă decât se aștepta datorită unui strat de apă rece care izolează gheața de apele calde de dedesubt. Există însă zone accidentate, cu terase, crăpături și cavități, unde apa caldă se infiltrează și accelerează topirea.
Robotul, introdus printr-o gaură de 600 de metri forată în platformă, a efectuat observații la câteva sute de metri sub nivelul mării. Aceste noi observații subliniază importanța nu doar a cantității de gheață topită, ci și a modului în care se produce topirea în zonele plane din Antarctica.
Apa caldă atacă punctele slabe ale ghețarului, agravând situația. Datele colectate au evidențiat și existența unor curenți complecși sub ghețar, influențați de temperatură și salinitate.
Acești curenți direcționează apa caldă spre anumite zone, erodând baza ghețarului și crescând riscul de fisurare și destabilizare. Înțelegerea acestor curenți subglaciari permite o mai bună modelare a evoluției viitoare a ghețarului Thwaites.
