Cele mai vechi rețete culinare scrise cunoscute datează de aproximativ 4.000 de ani și provin din Mesopotamia. Acestea au fost identificate pe patru tăblițe de lut babiloniene, gravate în scriere cuneiformă, descoperite la începutul secolului XX pe teritoriul actualului Irak de Sud.
Inițial, scopul acestor inscripții a fost neclar, fiind luate în considerare diverse ipoteze, precum rețete medicale, formule magice sau documente administrative.
În anul 1945, cercetătoarea Mary Hussey a formulat ipoteza că tăblițele ar putea conține instrucțiuni de gătit, o idee considerată neobișnuită la acea vreme, având în vedere că transmiterea cunoștințelor în societățile antice se baza preponderent pe oralitate.
Confirmarea naturii culinare a acestor texte a venit în anii 1980, prin studiile arheologului Jean Bottero, specialist în Orientul Apropiat antic. Acesta a rămas însă sceptic cu privire la gustul preparatelor descrise, considerându-le dificil de apreciat în contextul actual.
Mai recent, Gojko Barjamovic, lector la Universitatea Yale, împreună cu o echipă interdisciplinară, a întreprins traducerea și recrearea acestor rețete antice.
Demersul s-a dovedit complex din cauza stării de deteriorare a multor tăblițe, a dificultății de a traduce denumirile unor ingrediente și a lipsei indicațiilor precise privind cantitățile sau unitățile de măsură, o caracteristică a textelor din acea perioadă.
Cercetările au relevat că rețetele, datate în jurul anului 1730 î.Hr., descriu prepararea unor supe, a unor plăcinte umplute cu carne de pasăre, tocane vegetariene sau din carne, și chiar gătirea unui mamifer mic.
Printre ingredientele menționate se numără carnea de miel, coriandrul, prazul și usturoiul, utilizate și în prezent. Anumite rețete includeau și ingrediente precum sânge sau rozătoare gătite. Un exemplu de instrucțiune tradusă ilustrează stilul concis al textelor: „Se folosește carne.
Se pregătește apă. Se adaugă sare fină, turte de orz uscate, ceapă, hașmă persană și lapte. Se pisează și se adaugă praz și usturoi.” Astfel de indicații minimaliste necesită o interpretare atentă pentru a fi replicate astăzi.
Aceste tăblițe babiloniene constituie cele mai vechi mărturii scrise despre gastronomie descoperite până în prezent, oferind informații valoroase despre istoria alimentației umane într-o perioadă în care scrisul era un instrument rar, accesibil în principal elitelor.
Specialiști în bucătăria antică, precum Farrell Monaco, subliniază că această redescoperire evidențiază rolul bucătăriei ca parte a patrimoniului cultural, purtătoare a tradițiilor și cunoștințelor transmise de-a lungul secolelor.
Instrucțiunile culinare gravate în lut atestă existența unor societăți complexe, cu preocupări pentru gastronomie și creativitate, care, acum aproximativ 4.000 de ani, demonstrau deja un interes pentru inovație în domeniul culinar.
