Recifele de corali generează un sunet aproape imperceptibil, care ne-ar putea ajuta să le salvăm

Într-un nou studiu, oamenii de știință au folosit învățarea automată pentru a antrena un algoritm care să recunoască diferențele acustice subtile dintre un recif sănătos și un recif degradat – un contrast acustic atât de slab, încât ar putea fi imposibil de perceput de către oameni.

În comparație cu alte procese de monitorizare a sănătății recifului, care necesită multă muncă și timp – prin care scafandrii vizitează recifele pentru a evalua vizual acoperirea de corali sau prin ascultarea manuală a înregistrărilor din recif – noul instrument ar putea oferi avantaje semnificative, afirmă echipa.

În plus, multe creaturi din recife se ascund sau sunt văzute doar noaptea, ceea ce complică și mai mult orice studiu vizual.

„Descoperirile noastre arată că un computer poate capta modele care nu sunt detectabile pentru urechea umană”, spune biologul marin Ben Williams, de la Universitatea Exeter din Marea Britanie, potrivit ScienceAlert.

O caracteristică unică a peisajului sonor al recifului de corali

Pentru a capta acustica subacvatică a coralilor, Williams și colegii săi cercetători au făcut înregistrări în șapte locuri din Arhipelagul Spermonde, situat în largul coastei de sud-vest a insulei Sulawesi, din Indonezia, și sediul proiectului Mars Coral Reef Restoration.

Înregistrările au cuprins patru tipuri distincte de habitate de recif – sănătos, degradat, restaurat matur și recent restaurat – fiecare dintre acestea prezentând o cantitate diferită de acoperire de corali și, ulterior, generând un caracter diferit de zgomot din partea creaturilor acvatice care trăiesc și se hrănesc în zonă.

Echipa a antrenat un algoritm de învățare automată pentru a face distincția între diferitele tipuri de înregistrări de corali. Testele ulterioare au arătat că instrumentul de inteligență artificială poate indica sănătatea recifului din înregistrările audio cu o precizie de 92%.

Omenirea trebuie să acționeze rapid pentru a salva coralii

Potrivit cercetătorilor, rezultatele algoritmului depind de o combinație de factori ai peisajului sonor subacvatic, inclusiv de sunetele emise de nevertebrate și chiar și de zgomote posibil slabe despre care se crede că sunt produse de alge, împreună cu unele contribuții aduse de surse abiotice (cum ar fi diferențele subtile în modul în care valurile și vântul ar putea suna în diferite tipuri de habitate de corali).

Chiar dacă urechea umană nu este capabilă să identifice cu ușurință astfel de sunete slabe, se pare că mașinile pot detecta diferențele în mod fiabil, deși cercetătorii recunosc că metoda poate fi în continuare îmbunătățită.

Din păcate, timpul pare a se scurge în defavoarea coralilor din întreaga lume, astfel că va trebui să acționăm rapid dacă vrem să îi salvăm.

Rezultatele sunt prezentate publicația în Ecological Indicators.

Articol interesant? Dă-l mai departe!

Lasă un comentariu