Gestionarea deșeurilor de plastic la nivel global reprezintă o provocare majoră, caracterizată prin rate scăzute de reciclare.
Date colectate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) pentru perioada 2000-2019 indică faptul că doar 9% din deșeurile de plastic la scară mondială sunt supuse procesului de reciclare.
O proporție semnificativă, de 49%, este depozitată în gropi de gunoi, în timp ce 19% este eliminată prin incinerare.
Un alt procent important, 22%, este clasificat ca fiind „slab gestionat”, categorie ce include deșeurile arse în aer liber, abandonate în cursuri de apă sau depozitate în locuri neconforme. Aceste metode de gestionare, cu excepția reciclării, contribuie la poluarea apei, solului și aerului.
O preocupare suplimentară este legată de prezența extinsă a microplasticelor și nanoplasticelor, particule rezultate din fragmentarea materialelor plastice.
Acestea au fost identificate în diverse ecosisteme și, conform unor studii, au fost detectate și în organismul uman, inclusiv în diverse organe.
În contextul volumului mare de plastic produs de-a lungul deceniilor, estimat la 8,3 miliarde de tone între 1950 și 2015, din care o cantitate considerabilă persistă în mediu, capacitatea actuală de reciclare este considerată insuficientă de unii experți pentru a gestiona integral problema.
Dificultatea recuperării deșeurilor, în special a celor acumulate în oceane, și fragmentarea continuă a acestora în particule tot mai mici, ridică probleme suplimentare legate de impactul pe termen lung asupra mediului și potențial asupra sănătății publice.
Anumite perspective sugerează că abordări alternative, precum oprirea producției de plastic nou și concentrarea pe sisteme de reutilizare și revalorificare a plasticului existent, ar putea fi necesare pentru a limita acumularea deșeurilor.
