Există râuri care nu se văd, dar care modelează clima planetei. Râurile atmosferice sunt curenți uriași de vapori de apă ce se deplasează prin atmosferă, purtând cantități de umezeală comparabile cu cele ale unor fluvii precum Mississippi.
Se întind pe mii de kilometri și pot avea lățimi de câteva sute de kilometri, concentrând umezeala în benzi înguste ale cerului. Aceste structuri transportă apa acolo unde contează. Colectează umezeala deasupra oceanelor tropicale și o împing spre latitudini mai înalte.
Când întâlnesc o barieră – lanțuri muntoase sau coaste – vaporii se condensează și cad sub formă de ploaie sau ninsoare. E o pompă naturală care hrănește solurile și râurile, influențează ecosisteme și practici agricole, reglează apele subterane și resursele de apă ale comunităților.
De aceea, orice schimbare în traseul sau intensitatea acestor râuri invizibile poate avea efecte profunde pentru regiunile care depind de ele. Analize recente realizate de cercetători de la Universitatea din California, Santa Barbara, arată că aceste râuri și-au mutat cursul.
Studiind datele ultimelor patru decenii, echipa a observat o deplasare către poli de aproximativ șase până la zece grade de latitudine în fiecare emisferă. Pe scurt, rutele obișnuite ale acestor fluxuri de vapori sunt acum mai la nord în emisfera nordică și mai la sud în cea sudică.
O posibilă explicație, spun oamenii de știință, ar putea fi răcirea Pacificului tropical estic observată în aceeași perioadă. Mecanismele exacte rămân însă în mare parte neclare. Consecințele pot fi ample.
Regiunile alimentate tradițional cu precipitații de aceste structuri ar putea primi mai puțină apă, în timp ce zone aflate mai aproape de poli ar putea vedea creșteri semnificative ale ploii și ninsorii. Iar efectele nu se opresc la țărm.
Schimbarea traseelor și redistribuirea umezelii și a vânturilor pot modifica temperatura apelor și curenții oceanici care reglează clima globală, cu posibile repercusiuni asupra biodiversității marine și chiar asupra ecosistemelor terestre a căror climă locală depinde de dinamica oceanelor.
Fenomenul este complex și încă insuficient cunoscut. Cercetătorii încearcă să-i deslușească originile și efectele pe termen lung, pentru a anticipa mai bine variațiile climatice și a pregăti comunitățile pentru schimbările care decurg din această mutare a traseelor.
Râurile atmosferice influențează și ciclul carbonului. Când aduc precipitații, stimulează creșterea vegetației, iar plantele absorb dioxid de carbon din atmosferă.
În schimb, în zonele în care ploaia scade din cauza schimbării traiectoriei, ecosistemele se pot fragiliza, reducându-și capacitatea de a capta carbon. Această interacțiune subliniază rolul lor în echilibrele climatice. Există și o față abruptă a poveștii.
Când eliberează brusc cantități mari de precipitații, râurile atmosferice pot declanșa inundații severe, așa cum s-a întâmplat în ultimii ani în California sau în Europa Occidentală.
Dacă se slăbesc sau se abat de la traseu, regiunile care depind de ele pentru reîncărcarea resurselor de apă pot intra în perioade de secetă prelungită. Într
-un climat care se încălzește, aceste contraste tind să se amplifice, întărind ideea că râurile atmosferice sunt, în același timp, vitale și potențial periculoase prin imprevizibilitatea lor. Studiul a fost publicat în revista Science Advances.
