Sub asfaltul unei parcări din Limousin, la câțiva centimetri sub talpa pantofilor, doarme o poveste pe care nimeni nu și-a dorit-o.
Timp de peste cinci decenii, între 1948 și 2001, exploatarea uraniului în Franța a scos la suprafață aproximativ 163 de milioane de tone de steril minier, iar aproape jumătate din acest munte de rocă măcinată a rămas în această regiune.
Dar cifrele, oricât de amețitoare, ascund cea mai tulburătoare parte a ecuației: o mare parte din aceste deșeuri nu a fost îngropată departe de civilizație, ci a fost recuperată, transportată și împrăștiată sub parcări, curți de școală, drumuri de țară și chiar în grădini private.
În anii de după război, roca rămasă după extragerea prețiosului minereu părea inofensivă. Era privită ca un simplu pietriș natural, perfect pentru stabilizarea solurilor sau umplerea denivelărilor.
Așa se face că materialele care păstraseră o parte din radioactivitatea lor au devenit fundații pentru clădiri publice, inclusiv pentru grădinițe. Abia când măsurătorile sistematice au început să fie făcute, în anii ’90, adevărul a ieșit la iveală:
în 1991, la Bessines, și în 1997, la Limoges, nivelurile de radon din sălile de clasă au depășit pragurile de alertă. Copiii jucaseră, alergaseră și dormiseră ani la rând deasupra unui pericol invizibil.
Radonul, gazul invizibil care nu respectă granițele
Pericolul poartă un nume aproape poetic: radon. Este un gaz radioactiv, incolor și inodor, care ia naștere din dezintegrarea naturală a uraniului rămas în rocă după extracție.
Îndepărtarea minereului principal nu curăță complet materialul; dimpotrivă, acesta continuă să emită radiații pentru o perioadă extrem de lungă.
Mai mult, gazul nu respectă granițele fizice: străbate asfaltul, se strecoară prin fisurile betonului și se adună în pivnițe, subsoluri sau săli de clasă slab ventilate. Tocmai această invizibilitate a făcut ca problema să fie ignorată atât de mult timp.
Limousin, și în special departamentul Haute-Vienne, a fost epicentrul acestei moșteniri toxice.
Situl de depozitare Bellezane, din aceeași zonă, nu ar fi complet etanș, iar asociațiile de mediu atrag atenția că aproximativ 176 000 de butoaie contaminate cu „yellow cake” – pasta gălbuie rezultată din prelucrarea uraniului – ar fi fost împrăștiate în regiune și în alte părți după închiderea minelor.
Fenomenul nu a fost însă doar local. În Morbihan, sterilul provenit de la zece dintre cele douăzeci și șase de mine exploatate până în anii ’80 a fost folosit pentru umplerea parcărilor, a drumurilor și a curților fermelor din patru comune.
O circulară oficială a recunoscut ulterior că această practică era acceptată în mod curent, înainte de a fi interzisă definitiv în 2002.
Decontaminarea, un proces încă departe de final
Sub presiunea asociațiilor precum CRIIRAD și France Nature Environnement, operatorul istoric al minelor, astăzi cunoscut sub numele de Orano, a fost nevoit să treacă la acțiune.
O circulară guvernamentală a impus recensământul tuturor locurilor afectate, iar o bază de date publică gestionată de Institutul de Radioprotecție și Securitate Nucleară centralizează informațiile. Parcări, gatere, curți de fermă, spații publice – fiecare zonă suspectă este măsurată cu atenție.
Asociația bretonă Roz Glas a descoperit, în anumite locuri umplute cu pământ, niveluri de radioactivitate semnificativ mai mari decât normalul.
Când astfel de anomalii apar în zone sensibile, cum ar fi locuințele sau clădirile publice, se declanșează lucrări de decontaminare: reziduurile sunt îndepărtate și înlocuite cu materiale sigure sau acoperite cu un strat izolant, totul sub supravegherea Autorității pentru Siguranță Nucleară.
La treizeci de ani de la primele alerte, proiectul este încă departe de finalizare. În spatele banalității unei parcări sau a unei curți de școală se ascunde o realitate invizibilă, o moștenire industrială a cărei amploare abia acum începe să fie evaluată, sit după sit.
Iar întrebarea care rămâne suspendată, pe măsură ce cercetările avansează, este cât de multe dintre aceste locuri discrete și familiare așteaptă încă să fie descoperite și curățate.
