Puii de lup „teribil” crescuți în laborator depășesc deja greutatea unui lup cenușiu obișnuit

Curiozitate.ro

Puii de lup „teribil” crescuți în laborator depășesc deja greutatea unui lup cenușiu obișnuit

Un laborator american a modificat 14 gene pentru a crea pui de lup cu trăsături ale speciei dispărute Canis dirus, dar rezultatul este o reinterpretare genetică, nu o clonă veritabilă.

Cu zece milenii în urmă, o fiară mai grea decât orice lup de azi cutreiera nesfârșitele câmpii ale Americii de Nord. Dispariția ei a venit odată cu prăbușirea lumii glaciare, iar de atunci nu a mai rămas decât amintirea.

Acum, un laborator american încearcă să readucă la viață măcar umbra acelui prădător. Iar primii pași au deja greutate: la doar șase luni, doi pui depășesc 40 kg, cu aproximativ 20% mai mult decât un lup cenușiu obișnuit de aceeași vârstă.

O soră mai mică a lor crește și ea cu mult peste ritmul normal. Romulus, Remus și Khaleesi sunt vedetele acestui experiment. Nu sunt însă lupi îngrozitori autentici, ci rezultatul unei intervenții genetice curajoase.

Echipa de la Colossal Biosciences, companie specializată în așa-numita „de-extincție”, a pornit de la embrioni de lup cenușiu și a modificat 14 gene pentru a le apropia de trăsăturile fizice ale speciei Canis dirus.

Numele sună spectaculos, însă realitatea tehnică e mai nuanțată: clonarea unei specii dispărute rămâne imposibilă astăzi, pentru că ADN-ul suficient de intact lipsește.

Conservarea învinge spectacolul mediatic

De aceea, ceea ce au obținut cercetătorii nu este o copie, ci o reinterpretare. Scopul declarat nu e reconstituirea pură, ci dezvoltarea unor tehnologii care să sprijine conservarea speciilor aflate în pericol. Unii specialiști privesc cu scepticism acest demers.

Paleogeneticistul Nic Rawlence consideră că termenul „de-extincție” este impropriu. La Colossal, însă, abordarea este asumată ca instrument în slujba vieții. Și nu e vorba doar de o cascadorie mediatică.

Alături de lupii „teribili”, compania a anunțat nașterea a patru pui de lup roșu, o specie critic amenințată, cu doar douăzeci de indivizi rămași în sălbăticie.

Hope, Blaze, Cinder și Ash nu sunt modificați genetic, ci clone fidele ale speciei originale, obținute din linii fondatoare păstrate cu grijă. Rezultatul: un plus de 25% la diversitatea genetică a unei populații aflate la un pas de dispariție, o victorie rară în domeniul conservării.

Rinocerul alb de nord, următorul pariu biotehnologic

Un alt proiect ambițios vizează rinocerul alb de nord, din care mai există doar două femele, incapabile să se reproducă. Folosind ouă congelate și spermă congelată și dezvoltând embrioni viabili, Colossal speră să recreeze indivizi și să-i implanteze în femelele speciei surori din sud.

Acest tip de efort, care îmbină biotehnologia, conservarea și inovația, ar putea schimba felul în care luptăm împotriva disparițiilor, chiar dacă unele voci avertizează asupra riscurilor etice și ecologice ale unei astfel de abordări.

Surse și detalii suplimentare