Unul dintre cele două profiluri ale psihopatiei poate fi văzut în structura creierului. Celălalt, cel care atrage prin farmec și manipulare, rămâne invizibil.
În spatele acestor profiluri se află o tulburare de personalitate cu rădăcini în neurodezvoltare, marcată de empatie absentă, emoții amorțite, impulsivitate și tendințe antisociale, uneori violente. Multă vreme, imaginea unui „creier de psihopat” a existat doar în cinema și literatură.
Un studiu german a folosit Hare Psychopathy Scale (PCL-R), etalonul mondial în domeniu, iar rezultatele au arătat că tulburarea nu poate fi tratată ca un bloc unitar. Scara separă psihopatia în două dimensiuni distincte.
Factorul 1 reunește trăsăturile interpersonale și afective: răceală emoțională, lipsa empatiei, farmec superficial. Factorul 2 descrie comportamentul: instabilitate, delincvență, incapacitatea de a-și controla impulsurile, violență.
La psihopații violenți circuitele de control sunt avariate
Conform rezultatelor, semnătura fizică apare cu claritate în cazul factorului 2.
Scorurile mari la această dimensiune se corelează direct cu o reducere a materiei cenușii în mai multe regiuni-cheie ale creierului: talamusul, ganglionii bazali, cerebelul, puțul trunchiului cerebral, cortexul insular și cortexul orbitofrontal.
Aceste structuri, unele subcorticale, altele corticale, formează rețeaua responsabilă cu gestionarea emoțiilor, interpretarea stimulilor și reglarea acțiunilor. Cu alte cuvinte, la persoanele violente, circuitele care ar trebui să frâneze impulsurile sunt grav deteriorate. Contrastul este frapant.
Factorul 1, adică răceala emoțională și lipsa empatiei, abia lasă urme fizice. Factorul 2, antisocial și violent, este însă ancorat adânc în biologia creierului.
Conectomul dezvăluie rețeaua din spatele psihopatiei
Întrebarea care urma era dacă acele zone împrăștiate pot fi privite separat. Cercetătorii au ales altă cale: au folosit conectomul funcțional, adică harta completă a conexiunilor neuronale, construită pentru 1.000 de participanți sănătoși.
Așa au descoperit că locurile aparent disparate aparțin, de fapt, unei singure rețele interconectate. Iar rata de replicabilitate a rezultatelor a urcat până la 87,5%. Luate împreună, cele două studii arată că epoca „creierului de psihopat”, așa cum a fost el prezentat în filme, s-a încheiat.
Nu mai vorbim despre o zonă izolată care ar concentra răul, ci despre o patologie a rețelelor de comunicații neuronale.
