În lumea modernă, unde succesul și productivitatea sunt adesea măsurate prin atingerea obiectivelor, un profesor american de psihologie vine cu o perspectivă surprinzătoare. Conform acestuia, a fi constant ghidat de obiective nu este neapărat benefic pentru starea noastră de bine.
Studiile arată că mulți dintre noi trăim într-un ritm alert, lăsând puțin timp pentru odihnă și relaxare. Această goană perpetuă după eficiență ne determină să stabilim mereu noi țeluri, creând un ciclu aparent interminabil.
Paradoxal, atingerea unui obiectiv poate duce la o criză de identitate, generând nevoia imediată de a găsi un nou scop. Fenomenul are o explicație fiziologică. Anticiparea atingerii unui obiectiv declanșează eliberarea de dopamină, hormonul plăcerii, care ne motivează să acționăm.
Interesant este că, conform unui studiu realizat la Universitatea Cambridge, jucătorii de noroc experimentează o eliberare mai mare de dopamină când pierd decât atunci când câștigă, sugerând că așteptarea poate fi mai plăcută decât rezultatul în sine.
Pentru a contracara această tendință, Kieran Setiya, profesor de psihologie la MIT și autor, propune conceptul de activități „telice”, inspirat de filosofia lui Aristotel. Acestea sunt activități făcute pur din plăcere, fără un scop specific, apreciate pentru prezentul pe care îl oferă.
Exemple includ grădinăritul, plimbările în natură, sau învățarea unei limbi străine într-un mod relaxat. Setiya sugerează că aceste activități ar trebui să fie complementare obiectivelor noastre principale, oferind un echilibru necesar.
Cercetările psihologice indică faptul că persoanele care nu urmăresc constant obiective specifice dezvoltă o capacitate mai mare de a savura momentul prezent și de a aprecia micile bucurii ale vieții. În esență, această abordare ne invită să ne regândim relația cu realizarea personală.
Fericirea ar putea să nu rezide în atingerea unor mari obiective, ci în bogăția experiențelor cotidiene, departe de presiunea constantă a performanței. Această perspectivă promite nu doar o reducere a stresului, ci și cultivarea unei satisfacții mai profunde și durabile în viața de zi cu zi.
