Un studiu recent a marcat un progres semnificativ în înțelegerea atmosferelor exoplanetare, prin crearea primei hărți tridimensionale a atmosferei exoplanetei Tylos, cunoscută și sub numele de WASP 121-B.
Această planetă, situată la 900 de ani-lumină de Pământ, prezintă un climat inedit, care pune sub semnul întrebării cunoștințele actuale despre meteorologie și condițiile atmosferice.
Tylos este un Jupiter fierbinte, un gigant gazos care orbitează foarte aproape de steaua sa, având o perioadă orbitală de aproximativ 30 de ore. Această proximitate extremă generează un contrast semnificativ de temperatură între partea expusă la radiația stelei și partea aflată în întuneric.
Planeta este blocată mareic, similar Lunii noastre, cu o emisferă orientată permanent spre stea, ceea ce duce la un climat torid pe o parte și temperaturi scăzute pe cealaltă.
Această situație are implicații majore asupra atmosferei și climatului lui Tylos, fapt care a permis cercetătorilor să o studieze în detaliu.
Pentru a sonda atmosfera lui Tylos, astronomii au utilizat instrumentul ESPRESSO, montat pe Very Large Telescope (VLT) al Observatorului European de Sud (ESO) din Chile. Cu ajutorul acestui echipament, au putut observa straturi specifice ale atmosferei în trei dimensiuni, o premieră în astronomie.
Analizând variațiile spectrale în diferitele straturi, au identificat elemente precum sodiu, hidrogen, fier și titan. Această etapă a permis realizarea unei hărți detaliate a atmosferei.
Studiind aceste straturi, cercetătorii au observat fenomene meteorologice surprinzătoare, precum vânturi de fier și un jet de sodiu ultra-rapid. Prezența vânturilor de fier, generate de temperaturile extreme de pe partea însorită a planetei, presupune deplasarea rapidă a acestora pe suprafața sa.
Deasupra acestui strat, a fost detectat un jet de sodiu care circulă mai repede decât planeta însăși, dar în aceeași direcție. În partea superioară a structurii atmosferice complexe, un strat de hidrogen se disipează în spațiu.
Un aspect notabil al studiului este descoperirea unui curent jet care traversează atmosfera lui Tylos. Acest curent transportă cantități mari de gaz de pe partea diurnă, extrem de caldă, către partea mai rece a planetei.
Acest mecanism de redistribuire termică diferă de ceea ce se observă pe Pământ sau pe alte planete. Intensitatea curentului jet este remarcabilă, depășind chiar și cele mai puternice uragane din sistemul nostru solar.
Acest studiu extinde înțelegerea modului în care pot funcționa atmosferele exoplanetare comparativ cu cele cunoscute pe Pământ.
Fenomenele observate pe Tylos, cum ar fi vânturile de fier și jeturile de sodiu, pun sub semnul întrebării concepțiile clasice despre circulația atmosferică și subliniază că fiecare planetă poate avea o dinamică unică.
Cercetătorii consideră că acest studiu deschide calea pentru investigarea exoplanetelor mai mici, inclusiv a celor similare cu Pământul. Viitoarele misiuni spațiale, utilizând telescoape mai performante, ar putea permite studierea cu precizie a atmosferei altor exoplanete.
