Gâtul sticlei avea doar 24 mm în diametru. Crabul scos dinăuntru măsura 88,23 mm lățime. Cum a intrat acolo este un puzzle pe care cercetătorii japonezi l-au deslușit pas cu pas, iar răspunsul este mai sinistru decât pare.
Pe 15 iulie 2022, o echipă de la Universitatea Hiroshima studia puii de pești în largul insulei Sesoko, Okinawa, când a observat o sticlă de plastic plutind la aproximativ 500 de metri de mal. Era acoperită cu alge și lipace, iar în jurul ei roiuri de pești tineri.
În interior, însă, se afla o surpriză: un crab viu și mare, dintr-o specie de înotător. Sticla era deschisă, apa circula liber, dar crabul nu mai putea ieși. Pentru un crustaceu de 42 de grame și 40,31 mm lungime, gâtul reprezenta o barieră imposibil de depășit.
Crabul și-a construit singur colivia
Cercetătorii au pus cap la cap indicii. Au analizat conținutul stomacului prin teste ADN și au descoperit că animalul mâncase pui de pești balon și sergent major – exact speciile care trăiesc în preajma sticlei – dar și alge care crescuseră în interior.
Sticla însăși purta un marcaj de fabricație din 17 noiembrie 2021. Cealaltă piesă a puzzle-ului erau lipacii speciilor Lepas anserifera fixați pe pereții exteriori. Ritmul lor de creștere le permite oamenilor de știință să calculeze cât timp a plutit obiectul în mare.
Toate datele au dus la aceeași concluzie: crabul intrase în sticlă când era încă juvenil, suficient de mic pentru a trece prin gât. Acolo a găsit hrană din belșug și, timp de aproximativ două luni, a mâncat nestingherit.
Doar că, pe măsură ce creștea, sticla îi devenea încet, dar sigur, o închisoare. Crabul și-a construit singur colivia. Autorii studiului, publicat în jurnalul Ecosphere, nu au putut să nu observe analogia cu o celebră nuvelă a scriitorului japonez Masuji Ibuse.
Personajul principal este o salamandră care, după ce s-a hrănit fără oprire vreme de doi ani în vizuina ei, descoperă că trupul i s-a lărgit prea mult pentru a mai ieși afară. O capcană involuntară, construită din propria lăcomie.
Deșeurile noastre, capcane perfecte
Descoperirea nu este singulară. În apele Japoniei au mai fost găsite sticle de plastic care acționaseră exact la fel – microhabitate bogate în resurse care atrag puii de crustacee și îi transformă în prizonieri pe viață.
Fenomenul, spun cercetătorii, ar putea fi mult mai răspândit decât credem, iar această întâmplare este doar un avertisment mut despre cum deșeurile noastre creează, uneori, capcane perfecte.
