Pisicile ne urmăresc mult mai atent decât până acum am fost tentați să credem. Un studiu recent dezvăluie că felinele nu se mulțumesc doar să audă, ci asociază semne vizuale cu sunete și devin neliniștite când lucrurile nu se potrivesc.
Dar cât de aproape este această inteligență de a unui copil mic? Dr. Carlo Siracusa, medic veterinar specializat în comportament, trage un semnal de alarmă.
Oamenii, spune el, citesc instinctiv expresiile și intențiile propriei specii, însă atunci când vine vorba de animale de companie, lucrurile se complică. A trage paralele directe între un pui de om și o pisică adultă este o capcană.
Un copil mic își dezvoltă încă abilitățile cognitive, iar interpretarea reacțiilor unei alte specii rămâne un exercițiu extrem de delicat.
Integrarea informației: înnăscut sau învățat?
Totuși, experimentele arată ceva fascinant. Pisicile sunt capabile să asocieze semnale auditive și vizuale și, mai mult, să sesizeze când acestea sunt incoerente. Nu este doar o reacție mecanică, ci un proces de integrare a informației.
Se ridică însă o întrebare esențială pe care cercetătorii încă nu au lămurit-o: această capacitate este înnăscută, ține de natura felină, sau a fost modelată de mii de ani de conviețuire cu oamenii? Misterul nu se oprește aici.
Deși pisicile fac aceste conexiuni, asta nu înseamnă că înțeleg cuvintele așa cum le înțelegem noi. Distanța dintre asociere și înțelegere conceptuală rămâne încă necartografiată. Cercetătorii nu au stabilit cât de aproape este această abilitate de cea a creierului uman.
Sfârșitul mitului pisicii indiferente
Cert este că imaginea pisicii indiferente, surde la încercările noastre de comunicare, se spulberă. Nu vor asculta comenzi ca un câine, nu vor „vorbi” vreodată, dar sunt mult mai prezente, mai atente la ceea ce se întâmplă în jurul lor, decât am crezut vreodată.
Rămâne de aflat cât de departe ne poate duce această descoperire.
