Pinul Wollemi, un conifer considerat dispărut timp de aproximativ 90 de milioane de ani și cunoscut doar din registrul fosil, a fost redescoperit în 1994.
Descoperirea a fost făcută de David Noble, un ranger pădurar cu preocupări în domeniul botanicii, într-o zonă greu accesibilă din Parcul Național Wollemi, situat în sud-estul Australiei.
Această specie, supranumită și „Arborele Dinozaurilor”, a coexistat în habitatul său cu reptilele gigantice din perioada Jurasicului.
Pinul Wollemi, cu denumirea științifică Wollemia nobilis, aparține unei familii vechi de conifere, Araucariaceae, ai cărei membri au dominat pădurile emisferei sudice în era dinozaurilor.
Arborele poate atinge o înălțime de 40 de metri și se distinge printr-un aspect particular: scoarța sa este de culoare brun închis, cu o textură ce amintește de ciocolata aerată, iar frunzele sale plate sunt dispuse în spirale cu o geometrie aproape perfectă.
Această morfologie distinctivă reflectă un patrimoniu genetic unic, modelat de milioane de ani de evoluție în izolare. În ciuda vechimii sale remarcabile, pinul Wollemi este în prezent o specie extrem de vulnerabilă.
A fost inclus pe Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (UICN) în categoria de pericol critic de dispariție.
În sălbăticie supraviețuiesc mai puțin de o sută de exemplare mature, grupate într-o zonă a cărei locație este menținută secretă pentru a preveni riscurile de contaminare sau vandalism. Chiar și cu aceste măsuri de precauție, existența speciei a fost amenințată.
În timpul incendiilor de vegetație catastrofale din Australia din perioada 2019-2020, unități specializate au intervenit de urgență pentru a proteja populația sălbatică, inclusiv prin dispersarea de substanțe ignifuge din elicoptere asupra arborilor, pentru a împiedica propagarea flăcărilor.
Acest eveniment a subliniat vulnerabilitatea speciei în fața schimbărilor climatice și a fenomenelor extreme asociate. Pentru a contracara riscul dispariției definitive, a fost implementat un program de conservare ex-situ, cunoscut sub denumirea de metacolectare.
Principiul acestui program constă în distribuirea de exemplare cu diversitate genetică către multiple grădini botanice din întreaga lume, asigurându-se astfel supraviețuirea speciei în afara habitatului său natural. Această strategie a început să producă rezultate pozitive.
De exemplu, în Anglia, un pin Wollemi plantat într-o grădină privată în 2010 a produs primele semințe după aproximativ cincisprezece ani, demonstrând capacitatea arborelui de a crește, a se dezvolta și a se reproduce în afara arealului său originar.
Pinul Wollemi reprezintă o legătură vie cu trecutul îndepărtat al planetei și un exemplu al faptului că biodiversitatea terestră poate încă rezerva descoperiri semnificative.
Supraviețuirea sa continuă depinde de eforturile conjugate de conservare, care implică cercetare științifică, măsuri de protecție și cooperare internațională.
Conservarea acestui arbore înseamnă păstrarea unei componente tangibile a istoriei evolutive, un martor al ecosistemelor forestiere străvechi.
