Unele lucruri nu se păstrează. Un vierme, de pildă, aproape niciodată nu lasă urme în piatră. Și totuși, pe dealurile din Cabrières, lângă Pézenas, roci vechi de 470 de milioane de ani ascund exact genul de organisme care de obicei se fac praf fără să spună nimic nimănui.
Acolo au fost scoase la iveală peste 400 de fosile. Cifra singură nu spune mare lucru, dar plasarea lor schimbă totul: zăcământul intră astfel în rândul celor mai bogate și mai diverse situri din lume pentru Ordovician.
Vârsta oscilează între 470 și 472 de milioane de ani, o diferență fără nicio consecință practică pentru o eră care precede cu mult apariția primilor dinozauri. Ce face însă locul cu adevărat ieșit din comun nu este numărul, ci ce anume s-a păstrat.
Un schelet, un exoschelet, o coajă – acestea sunt piesele pe care paleontologii le găsesc de obicei. Sistemele nervoase sau digestive dispar, măcinate de bacterii cu mult înainte ca roca să apuce să le prindă.
La Cabrières, corpurile moi stau alături de scoici și carapace, iar întregul ansamblu s-a conservat în principal datorită oxizilor de fier. Un asemenea mod de păstrare este extrem de rar pentru Ordovician.
Specialiștii au un nume pentru astfel de locuri: Konservat-Lagerstätte, adică un sit cu o conservare excepțională. Muzeul Național de Istorie Naturală îl așază printre cele 5 Lagerstätten ordoviciene cunoscute în lume.
Iar inventarul vieții prinse în piatră este lung: alge, bureți, cnidari, trilobiți, artropode fără cochilii mineralizate, moluște, brahiopode, hemicordate, viermi și lobopodieni. Printre ele apar și crustaceele filocaride. Proporțiile conturează scena.
Bureții și algele ramificate reprezintă 26% din fosilele identificate, urmați de moluște cu 14%, trilobiți cu 12% și brahiopode cu 9%. Cojile de artropode cu două valve reprezintă 16% din total, iar organismele asemănătoare viermilor, aproximativ 1%.
Cum au ajuns amatorii să dea peste cel mai sudic refugiu marin
Povestea descoperirii nu începe însă într-un laborator universitar. Éric și Sylvie Monceret, paleontologi amatori, au găsit primele fosile în 2018, într-o pădure din Cabrières. CNRS vorbește despre munca îndelungată a unor entuziaști, desfășurată înainte ca cercetătorii să preia frâiele.
La acea vreme, cuplul nu a înțeles amploarea a ceea ce scosese din pământ. Cotitura a venit altfel. Invitat de cercetătorii CNRS să studieze un sit celebru din Maroc, unul dintre ei s-a trezit în fața unor fosile ciudat de asemănătoare cu cele din muntele său.
Oamenii de știință de la Lyon au recuperat apoi piesele și au confirmat bănuiala. Odată cu situl marocan, Cabrières devine unul dintre rarele depozite de fosile cu corpuri moi cunoscute până în prezent. Între descoperire și primul studiu au trecut mai mult de 5 ani.
Lucrarea, publicată în februarie 2024 în revista Nature Ecology & Evolution, este semnată de o echipă internațională și descrie un depozit necunoscut anterior din Ordovicianul inferior, o perioadă pentru care au fost identificate puține Lagerstätten.
Și foarte puține dintre ele provin dintr-un mediu polar, pentru că la acea vreme regiunea era un mediu marin deschis, situat la latitudini sudice mari, la marginea supercontinentului Gondwana. CNRS consideră că este cel mai apropiat mediu de Polul Sud observat vreodată în această perioadă.
Fosilele provin din formațiunea Landeyran, în sudul Montagne Noire, și oferă o viziune unică asupra biodiversității din Floian, o etapă a Ordovicianului inferior care se întinde de la 478 la 470 de milioane de ani în urmă – interval care cuprinde cele două estimări de vârstă propuse pentru sit.
Apele erau calde în Ordovicianul inferior, iar autorii studiului cred că acest colț de Gondwana a servit probabil drept refugiu pentru viață. Ei notează o organizare ecologică comparabilă cu cea a comunităților polare actuale, cu bureți mari și numeroase alge ramificate.
Echinodermele apar doar în 3 exemplare. Această raritate apropie Cabrières de alte două zăcăminte din Ordovicianul inferior, Fenxiang și Klabava, și îl îndepărtează de fauna marocană din Fezouata.
Dezbaterea care macină un sit excepțional
Compoziția sitului îmbină grupuri tipice pentru Ordovicianul inferior cu forme cunoscute din Cambrian. Unul dintre cercetători vede aici dovada că condițiile de conservare erau deja bune în Cambrian și că diversificarea speciilor s-a produs treptat, de-a lungul a peste 100 de milioane de ani.
Interpretarea acestor fosile nu este însă unanimă. Doi cercetători au contestat statutul de zăcământ cu conservare excepțională, reinterpretând bureții, algele, hemicordatele, viermii și cnidarii ca urme fosile.
Autorii studiului au răspuns susținând că situl este o Lagerstätte de latitudini înalte, un refugiu în timpul caldului Ordovician inferior. Dezbaterea, purtată în aceeași revistă care a publicat studiul, vizează interpretarea fosilelor, nu prezența lor.
O publicație din 2026 (volumul 59, numărul 2), dedicată biotei din Cabrières, evocă tocmai colaborarea dintre geologi amatori și profesioniști – aceea care a făcut posibilă întreaga poveste.






