Pentru o lungă perioadă, flamingii au fost considerați ca fiind creaturi pașnice, care își filtrează hrana în mod pasiv în apele de mică adâncime.
Totuși, un nou studiu modifică această perspectivă, prezentând flamingii ca prădători hidrodinamici capabili să creeze vortexuri complexe pentru a-și captura prada. Acest comportament, pe lângă efectele sale directe, ar putea avea aplicații neașteptate în combaterea microplasticelor.
Totul a început la grădina zoologică din Atlanta, unde biologul Victor Ortega Jiménez de la Universitatea din California, Berkeley, observă ondulațiile apei din incinta flamingilor. Obiectivul său a fost să descopere ceea ce se petrece neobservat sub suprafața apei.
Iar intuiția l-a condus să inițieze o cercetare interdisciplinară, combinând biologia, modelarea computerizată și imprimarea 3D. Conform rezultatelor, flamingii nu se limitează la filtrarea apei; ei influențează activ mediul înconjurător pentru a-și concentra hrana.
Studiul publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences arată că flamingii creează vortexuri printr-o combinație ingenioasă de elemente anatomice. Picioarele lor palmate perturbă fundul apei, ridicând sedimentele bogate în microorganisme.
Ciocul în formă de L și orientat în jos creează un al doilea vârtej, îndreptând apa și hrana către gură. În același timp, o mișcare rapidă a ciocului inferior creează o serie de micro-vortexuri care îndreaptă particulele alimentare către gură.
Experimentele cu replici 3D sugerează că această tehnică sporește de șapte ori eficiența capturii de pradă. Flamingii, deși adesea văzuți ca stângaci, sunt de fapt mașinării eficiente de alimentare, îmbinând coordonarea, adaptările morfologice și strategiile comportamentale.
Mai mult, alte specii beneficiază de ingineria lor hidraulică. Păsări precum Phalaropele Wilson își îmbunătățesc propria eficiență alimentară hrănindu-se lângă flamingii din Chile și profitând de turbulențele cauzate de aceștia.
Comportamentul flamingilor nu este doar o curiozitate zoologică, ci ar putea avea implicații practice importante. Victor Ortega Jiménez sugerează că tehnica flamingilor de concentrare a particulelor în apă ar putea inspira dispozitive pentru captarea microplasticelor sau a altor poluanți.
Acesta este doar un început, iar cercetările vor continua pentru a investiga mecanisme similare la alte animale. Cercetătorul crede că balenele din anumite specii ar putea folosi tactici similare pentru a captura planctonul de pe fundul mării.
Confirmarea acestei ipoteze ar putea consolida ideea că utilizarea vortexurilor pentru vânătoare este o strategie răspândită, dar încă necunoscută în regnul animal.
