Un milion de lacăte au fost topite într-o singură săptămână, iar Parisul a rămas fără cel mai fotografiat zid al iubirii. Pont des Arts nu mai are grilaje metalice, ci panouri de sticlă prin care Sena se vede limpede, iar cuplurile nu mai au unde să-și agațe simbolul promisiunii veșnice.
Operațiunea a început în 1 iunie 2015, la ora 8 dimineața, când echipele primăriei au tăiat cu ferăstrăul porțiunile încărcate cu lacăte și le-au aruncat pe platformele camioanelor.
Timp de o săptămână, pasarela a rămas închisă, iar în urmă au rămas 45 de tone de metal, adică aproximativ greutatea a șapte elefanți africani adulți. Cifra exactă a lacătelor nu a fost stabilită niciodată cu certitudine.
Franceinfo vorbește despre o estimare între 700.000 și un milion de bucăți, în timp ce Bruno Julliard, pe atunci prim-viceprimar al Parisului, a declarat că numărul se apropie de un milion.
Împărțind cele 45 de tone la un milion de lacăte, rezultă circa 45 de grame pentru fiecare bucată, mai puțin decât cântărește un ou de găină. Un singur lacăt nu pare să conteze, însă un milion împreună pot doborî un gard.
Balustrada care a cedat sub povara iubirii
Asta s-a și întâmplat. Duminică, 8 iunie 2014, cu puțin înainte de ora 18, aproximativ 2,40 m de balustradă de pe pasarelă au cedat sub povara încuietorilor. Pe acea porțiune fuseseră agățate peste 700 kg de lacăte.
Nimeni nu a fost rănit, iar podul a fost evacuat, închis și redeschis în aceeași seară. Incidentul a scos la iveală un adevăr pe care nimeni nu îl calculase: structura nu fusese proiectată să suporte o încărcare permanentă de asemenea proporții.
Fiecare cuplu adăugase doar câteva zeci de grame, fără să conștientizeze că gestul lor se adăuga la un munte invizibil. Primăria nu a mai așteptat un al doilea accident.
Treizeci și șapte de grilaje au fost demontate și înlocuite temporar cu panouri din lemn și sticlă, iar Anne Hidalgo, încă de la începutul mandatului, anunțase că vrea să pună capăt practicii.
Bruno Julliard a explicat într-un comunicat că decizia a fost luată din trei motive: estetica clădirii era afectată, structura era deteriorată, iar riscul unor accidente devenise real. Prăbușirea din 2014 a transformat ultimul argument într-o dovadă concretă.
Ritualul care a dus la această situație avea trei pași simpli: cuplul încuia un lacăt pe parapet, arunca cheia în Sena și jura că legătura va dura pentru totdeauna. Practica a câștigat rapid popularitate începând cu 2008, potrivit Le Moniteur.
Cheia pierdută în adâncurile râului era esența poetică a gestului: nimeni nu mai avea cum să deschidă ceea ce tocmai fusese sigilat. Nimeni nu s-a gândit însă că, la un moment dat, lacătul va ajunge să cântărească mai mult decât sentimentul pe care îl simboliza.
Arta înlocuiește lacătele pe Pont des Arts
În timpul lucrărilor, podul nu a rămas pustiu. Patru artiști de stradă, Jace, El Seed, Brusk și Pantonio, au realizat o friză de 150 de metri din 56 de panouri, expusă începând cu 8 iunie.
Instalația efemeră urma să fie înlocuită toamna cu panourile de sticlă planificate de municipalitate, care au fost montate cu promisiunea că nimic nu va mai putea fi atașat de ele.
Primăria a sperat că un semnal atât de clar îi va descuraja pe îndrăgostiți să mai agațe lacăte pe alte poduri din capitală. Podul Arhiepiscopiei, de lângă Notre-Dame, un alt loc preferat al cuplurilor, urma să treacă prin aceeași transformare.
Soarta lacătelor a fost, potrivit autorităților, reciclarea, nu aruncarea. Bruno Julliard a ținut să transmită un mesaj clar: Parisul trebuie să rămână capitala iubirii, iar pe Pont des Arts îți poți declara dragostea sau chiar cere pe partenerul tău în căsătorie, dar fără lacăt.
Municipalitatea lansase deja hashtag-ul #LoveWithoutLocks, iar AFP reamintea că o campanie îi îndemna pe turiști să facă selfie-uri în loc să agațe încuietori. Astăzi, cel mai simplu gest este să fotografiezi, pentru că panourile de sticlă oferă o vedere liberă spre Sena și spre Luvru.






