Un zgomot strident, aproape metalic, taie aerul deasupra Jardin du Luxembourg. Sus, printre crengile despuiate ale platanilor, o pată de verde smarald se mișcă cu o agilitate derutantă. Pentru trecătorul grăbit, e doar o imagine bizară, un ecou vizual al tropicelor într-un decor haussmannian.
Pentru ornitologi, e însă dovada vie a uneia dintre cele mai rapide colonizări aviare din Europa, o poveste care a început cu o eroare logistică și s-a transformat într-un fenomen urban aproape imposibil de oprit. Totul a pornit de la o simplă scăpare.
În 1974, la aeroportul Orly, un container plin cu papagali cu guler, capturați pentru comerțul cu animale de companie, s-a deschis din greșeală. Aproximativ cincizeci de păsări exotice s-au trezit brusc într-o lume complet străină, cu ierni geroase și un cer cenușiu.
Logic, ar fi trebuit să piară în câteva săptămâni. În loc de asta, au supraviețuit. Iar în jurul anului 1990, un scenariu aproape identic s-a repetat la Roissy-Charles-de-Gaulle, unde un alt lot de papagali a întărit coloniile deja existente, oferind diversitate genetică și noi puncte de expansiune.
Cum a transformat orașul păsările în colonizatori de temut
Cum a reușit o specie originară din savanele africane și din câmpiile indiene să transforme capitala franceză într-un teren de vânătoare? Răspunsul stă într-o combinație letală de factori.
Papagalul cu guler are o rezistență fiziologică ieșită din comun, mult mai mare decât a altor specii exotice aduse în Europa. Dar adevărata armă a fost orașul însuși.
Clădirile și activitatea umană creează insule de căldură care temperează gerul iernii, iar locuitorii, cu gesturi aparent inofensive, au transformat parcurile în bufete nesfârșite. Hrana oferită din belșug de oameni a devenit combustibilul perfect pentru o explozie demografică.
Cifrele sunt greu de ignorat. În 2008, în regiunea Île-de-France trăiau puțin peste 1 000 de exemplare. Opt ani mai târziu, numărul lor sărise la aproximativ 7 000–8 000. Astăzi, conform datelor LPO și ale platformei europene ParrotNet, populația se apropie vertiginos de 15 000 de păsări.
Iar ritmul nu dă semne de încetinire.
Dimpotrivă, de la începutul deceniului, efectivele s-au dublat într-un interval extrem de scurt, ceea ce îi face pe specialiști să creadă că Parisul ar putea ajunge, în una sau două generații de păsări, la nivelurile Londrei, unde trăiesc aproape 50 000 de papagali cu guler.
Bruxelles-ul, cu aproximativ 12 000 de exemplare, pare deja depășit. Colonizarea nu se mai limitează la zonele istorice de lângă aeroporturi.
Papagalii au început să avanseze spre centrul Parisului, iar prezența lor a fost confirmată în orașe din întreaga țară, de la Lille și Nancy până la Marsilia, Toulouse, Nisa sau Montpellier.
Specia a ajuns chiar și în teritoriile de peste mări, stabilindu-se în Guadelupa, Martinica și La Réunion, deși, într-o notă curioasă, a dispărut complet din Mayotte.
Victoria spectaculoasă care amenință echilibrul fragil al parcurilor
Succesul acestor păsări vine însă cu un preț. Clasificat drept specie exotică invazivă, papagalul cu guler este privit tot mai des cu îngrijorare.
La hrănitoare, își folosește dimensiunea și agresivitatea pentru a alunga pițigoii sau vrăbiile, care deja se luptă să supraviețuiască în peisajul urban tot mai ostil.
Autoritățile din departamentul Hauts-de-Seine au interzis deja hrănirea păsărilor în parcuri, într-o încercare de a limita avantajul competitiv al invadatorilor verzi. Dar măsura pare simbolică în fața unei mașinăriei biologice atât de bine adaptate.
Pe măsură ce frunzele încep să cadă din nou peste aleile din Tuileries, papagalii cu guler se pregătesc pentru încă un sezon rece. La cincizeci de ani de la sosirea lor accidentală, au câștigat pariul cu supraviețuirea.
Întrebarea care rămâne suspendată în aerul umed al capitalei este dacă această victorie spectaculoasă nu va însemna, pe termen lung, dispariția discretă a altor locuitori mai puțin zgomotoși ai orașului.
