Viața pe Marte ar putea deveni mult mai complicată decât se credea anterior. De asemenea, colonizarea planetei ar putea, totuși, să mai aștepte un pic, în condițiile date.
În timp ce Curiosity și Perseverance verifică suprafața, căutând urme ale vieții antice, noi dovezi dezvăluie că ar putea fi nevoie să săpăm mult mai adânc pentru a le găsi. Orice dovadă a aminoacizilor rămași dintr-o perioadă în care Marte ar fi putut fi locuibilă este probabil îngropată la cel puțin 2 metri sub pământ. Asta pentru că Marte, cu lipsa sa de câmp magnetic și atmosfera slabă, este supusă unei doze mult mai mari de radiații cosmice pe suprafața sa decât este Pământul.
Datorită datelor experimentale, știm și că acest proces are loc pe perioade de timp foarte scurte, geologic vorbind. „Rezultatele noastre sugerează că aminoacizii sunt distruși de razele cosmice din rocile de suprafață de pe Marte”, a declarat fizicianul Alexander Pavlov, de la Centrul de zbor spațial Goddard al NASA.
„Misiunile actuale de pe Marte forează până la aproximativ 5 centimetri. La acele adâncimi, ar dura 20 de milioane de ani pentru a distruge complet aminoacizii. Adăugarea de perclorați și apă crește și mai mult rata de distrugere a aminoacizilor”, a continuat el.
Radiația cosmică reprezintă, de fapt, o mare preocupare pentru explorarea planetei Marte. Un om este expus la aproximativ 0,33 milisievert de radiații cosmice pe an. Pe Marte, acea expunere anuală ar putea fi de peste 250 de milisieverts.
Această radiație puternică, care provine de la erupții solare, dar și de la supernove, poate pătrunde în rocă, ionizând și distrugând orice molecule organice pe care le întâlnește.
Odinioară, pe Marte ar fi semănat foarte mult cu Pământul
Se crede că Marte a avut, la un moment dat, un câmp magnetic adecvat și o atmosferă mult mai densă, la fel ca Pământul. Există, de asemenea, dovezi că pe această planetă ar fi existat, de asemenea, apă. Combinația de caracteristici sugerează că planeta ar fi putut fi locuibilă cândva. O dovadă este faptul că pe Marte există aminoacizi.
Aminoacizii se combină pentru a forma proteine și au fost găsiți în rocile spațiale, cum ar fi asteroidul Ryugu, și în atmosfera cometei 67P.
Pavlov și echipa sa au vrut să înțeleagă mai bine probabilitatea de a găsi dovezi de aminoacizi pe suprafața marțiană, așa că au conceput un experiment pentru a testa rezistența acestor compuși.
Ei au amestecat aminoacizi cu amestecuri de minerale concepute pentru a simula solul de Marte, mimând atmosfera marțiană, la o varietate de temperaturi asemănătoare acestei planete.
Apoi, echipa a „inundat” probele cu radiații gamma ionizante, pentru a imita doza de radiație cosmică de pe suprafața lui Marte pe o perioadă de aproximativ 80 de milioane de ani. Experimentele anterioare au explodat doar aminoacizii, fără simulanții de sol și este posibil să fi dat o durată de viață inexactă pentru aminoacizi.
„Munca noastră este primul studiu cuprinzător în care distrugerea (radioliza) unei game largi de aminoacizi a fost studiată sub o varietate de factori relevanți pentru Marte (temperatura, conținutul de apă, abundența de perclorat) și au fost comparate ratele de radioliză. Se pare că adăugarea de silicați, în special de silicați cu perclorați, crește foarte mult ratele de distrugere a aminoacizilor”, au mai declarat oamenii de știință.
Așadar, până la noi descoperiri, devine puțin probabil că viața pe suprafața planetei Marte ar putea reveni – mai ales sub formă umană.