Un copil de 2 până la 5 ani a fost decapitat metodic, acum 850.000 de ani, într-o peșteră din nordul Spaniei. Cineva i-a tăiat gâtul exact în punctele ce separă capul de corp, la fel cum un vânător tranșează o pradă.
Timp de mai bine de un deceniu, cercetătorii au crezut că această cruzime avea o țintă clară: doar copiii. Noile oase descoperite în iulie 2025 demontează această certitudine.
În situl Gran Dolina, din Sierra de Atapuerca, lângă Burgos, echipele de arheologi au scos la lumină, în ultimele trei decenii, peste două duzini de cazuri de canibalism uman.
Cel mai recent focar al săpăturilor, nivelul numit TD6, a livrat zece oase umane – toate aparținând aceleiași specii, Homo antecessor. Printre ele, o mică vertebră cervicală de copil a dezvăluit o scenă înfiorătoare: micuțul fusese tratat exact ca orice animal vânat. Inciziile nu erau întâmplătoare.
Fuseseră plasate cu grijă, în articulațiile ce țin capul de trunchi, dovedind un gest de măcelar rece și calculat.
Adulții, la rândul lor, pe masa canibalilor
Dar adevărata surpriză a venit odată cu analiza celorlalte oase. Multe dintre ele aparțineau unor adulți, nu doar copiilor. Și pe ele se aflau aceleași urme de tăiere. Concluzia a căzut ca un trăsnet: canibalismul practicat de Homo antecessor nu făcea discriminări după vârstă.
Atât adulții, cât și copiii puteau ajunge pe masa canibalilor. Aproximativ 30% din totalul oaselor găsite în peșteră poartă urme tăiate. Nu e un accident izolat, nici un ritual ocazional. E o practică susținută, înrădăcinată în viața de zi cu zi a acestor strămoși.
Iar contextul sporește oroarea: chiar deasupra stratului cu oase umane, cercetătorii au descoperit o adevărată latrină de hienă, cu peste 1.300 de coproliți. Peștera era un teren de luptă pentru adăpost și hrană, unde oamenii și carnivorele se înlocuiau unii pe alții.
Misterul canibalismului antic rămâne nerezolvat
Întrebarea care bântuie specialiștii rămâne fără răspuns: de ce? Foametea? Războiul între grupuri rivale? O strategie de supraviețuire? Nu există consens.
Enigma se adâncește odată cu incertitudinea despre Homo antecessor însuși – o specie arhaică dispărută acum aproximativ 770.000 de ani, cunoscută doar din situl Atapuerca.
De la descoperirea sa în 1997, dezbaterea dacă e strămoșul comun al oamenilor de Neanderthal și al omului modern, sau doar o ramură laterală, nu s-a încheiat.
Cu cel puțin treisprezece persoane identificate acum pe sit, dintre care aproximativ jumătate sunt adulți, portretul populației devine mai clar. Dar secretul motivului pentru care se mâncau între ei rămâne ascuns. Fiecare os nou dezgropat adaugă o piesă, fără să dezlege însă misterul.
Peștera Gran Dolina nu a terminat, probabil, să ne șocheze. Ce se va întâmpla când următoarele săpături vor scoate la lumină nu doar cum, ci și de ce?
