Oamenii de știință au descoperit o revelație revoluționară care ar putea transforma percepția noastră asupra activităților solare și ne-ar putea spori capacitatea de a prezice furtunile solare.
Analizele recente, care au folosit simulări computerizate complexe, au dezvăluit faptul că câmpul magnetic al Soarelui provine din instabilitățile plasmei din straturile exterioare ale suprafeței sale, contrar credinței anterioare conform căreia acesta provenea din regiunile mai adânci.
Soarele, o sferă colosală de plasmă, generează câmpuri magnetice puternice datorită mișcărilor turbionare ale ionilor săi încărcați. Aceste mișcări transpiră în zona de convecție, care cuprinde treimea superioară a razei Soarelui și se extinde de la suprafața acestuia până la aproximativ 200.000 de kilometri dedesubt.
Liniile câmpului magnetic, incapabile să se intersecteze, se întrepătrund ocazional înainte de a se rupe brusc, ceea ce duce la erupții solare sau la ejecții de masă coronală (CME), care, atunci când sunt îndreptate spre Pământ, pot declanșa furtuni geomagnetice.
Deși încercările anterioare de a înțelege sursa magnetismului solar prin intermediul modelelor computerizate 3D au fost adesea rudimentare din cauza cerințelor exigente de calcul, un studiu recent a utilizat heliosismologia, o metodă care interpretează vibrațiile de suprafață ale Soarelui pentru a elucida dinamica sa internă.
Această abordare, asemănătoare cu discernerea dimensiunilor peșterilor prin ecouri, a scos la iveală faptul că fluctuațiile fluxului de plasmă din stratul cel mai înalt al Soarelui corespundeau îndeaproape câmpurilor magnetice observabile de pe Pământ.
Contrar presupunerii convenționale conform căreia câmpurile magnetice emanau din straturile mai adânci, integrarea efectelor acestor straturi în simulare a dus la o imagine neclară, nealiniata cu observațiile reale. Datele indică faptul că câmpurile magnetice observate sunt generate mult mai aproape de suprafață decât se presupunea anterior.
Cercetătorul Keaton Burns subliniază legătura crucială dintre fenomenele solare tangibile, cum ar fi coroana, petele solare și erupțiile solare, cu câmpul magnetic al Soarelui.
Prin perfecționarea modelului lor, oamenii de știință aspiră să ridice gradul de precizie al previziunilor privind furtunile solare, ceea ce ar putea spori gradul de pregătire și proteja infrastructura noastră vitală, inclusiv sateliții, rețelele electrice și sistemele de comunicații, de efectele negative ale acestor evenimente.
În general, această descoperire nu numai că ne îmbogățește înțelegerea Soarelui, ci ne întărește și apărarea împotriva pericolelor spațiale. Concluziile studiului au fost detaliate în revista Nature.
