Cercetătorii au descoperit un mecanism prin care îmbătrânirea unei părți a corpului se poate răspândi la alte organe prin intermediul sângelui. Această descoperire modifică înțelegerea actuală despre procesul de îmbătrânire.
Până recent, comunitatea științifică considera că celulele senescente, care au încetat să se mai dividă, influențează doar mediul lor imediat.
Se știa că aceste celule eliberează semnale chimice, denumite SASP (fenotip secretor asociat cu senescența), care pot afecta celulele din vecinătate, însă efectele erau considerate limitate la nivel local.
O echipă de cercetători de la Universitatea din Coreea, sub conducerea profesorului Ok Hee Jeon, a publicat un studiu în revista Metabolism – Clinical and Experimental care demonstrează contrariul.
Cercetătorii au identificat că îmbătrânirea poate circula prin sânge și poate afecta celule îndepărtate, printr-un efect de domino. Elementul central al acestui proces este o versiune specifică a proteinei HMGB1 (high-mobility group box 1), și anume forma sa redusă, denumită REHMGB1.
Această formă acționează ca un mesager al îmbătrânirii: este eliberată de celulele senescente, circulă prin sânge și poate provoca îmbătrânirea prematură a celulelor din țesuturi precum mușchii, pielea sau rinichii.
Pentru a testa această ipoteză, cercetătorii au injectat REHMGB1 la șoareci sănătoși. În câteva zile, animalele au început să prezinte markeri biologici ai îmbătrânirii, însoțiți de slăbiciune musculară.
În cadrul unui alt experiment, șoarecii cu leziuni musculare tratați cu anticorpi care blochează această proteină au prezentat mai puține semne de îmbătrânire, o recuperare îmbunătățită și o revenire mai rapidă a forței musculare.
Aceste rezultate confirmă faptul că îmbătrânirea nu se limitează la o uzură lentă și silențioasă, ci poate fi transmisă activ de la un țesut la altul.
Profesorul Jeon subliniază că studiul relevă cum semnalele îmbătrânirii nu se limitează la celulele individuale, ci pot fi transmise sistemic prin sânge.
În perspectivă, blocarea sau neutralizarea moleculelor precum REHMGB1 ar putea deveni o strategie terapeutică pentru încetinirea sau chiar inversarea anumitor efecte ale îmbătrânirii.
Totuși, aceste cercetări rămân în stadiu preliminar și necesită confirmare prin studii suplimentare, în special la om.
