Un fragment de maxilar fosilizat, descoperit în deșertul Gobi, a condus la identificarea unei specii de mamifer anterior necunoscute, datând din perioada Cretacicului Superior, cu o vechime de aproximativ 70 de milioane de ani.
Rămășița fosilă, constând dintr-un maxilar inferior parțial cu o lungime de aproximativ un centimetru, a fost localizată în straturile geologice ale Formațiunii Baynshire.
Descoperirea a fost realizată în cursul unei expediții științifice comune, desfășurată în anul 2019 de către cercetători de la Universitatea de Științe din Okayama, Japonia, și specialiști de la Institutul de Paleontologie și Geologie din Mongolia.
Noua specie a primit denumirea științifică *Ravjaa ishiii*.
Această nomenclatură onorează memoria lui Dulduityn Danzanravjaa, un călugăr budist mongol din secolul al XIX-lea, și a lui Kenichi Ishii, fost director al Muzeului de Științe Naturale Hayashibara, care a facilitat parteneriatul științific dintre cele două țări.
Analiza morfologică detaliată a fosilei indică apartenența sa la familia Zhelestidae, un grup extinct de mamifere caracteristic erei Cretacice.
Cu toate acestea, prezența unor molari de dimensiuni considerabile și o configurație atipică a maxilarului, distincte de alte forme cunoscute de zhelestide, au fundamentat decizia de a clasifica acest specimen într-un gen și o specie noi.
Anterior, fosilele de Zhelestidae fuseseră asociate în principal cu ecosisteme costiere.
Descoperirea *Ravjaa ishiii* într-o zonă continentală interioară a deșertului Gobi sugerează că membrii acestei familii de mamifere ar fi putut avea o diversitate ecologică și o răspândire geografică mai extinse decât se estimase inițial.
Această constatare poate modifica înțelegerea actuală a distribuției și modului de viață al acestor animale preistorice. Un alt aspect relevant este legat de potențiala dietă a *Ravjaa ishiii*.
Morfologia robustă a molarilor săi prezintă similitudini cu cea întâlnită la mamiferele specializate în consumul de fructe sau semințe. Perioada geologică din care provine Formațiunea Baynshire coincide cu expansiunea angiospermelor, adică a plantelor cu flori.
Această corelație temporală deschide ipoteza că aceste mamifere eutheriene timpurii, strămoși ai mamiferelor placentare moderne, ar fi putut exploata noile resurse vegetale oferite de angiosperme, marcând astfel o posibilă etapă importantă în evoluția lor adaptativă.
Cercetarea, ale cărei rezultate au fost publicate în jurnalul științific Acta Palaeontologica Polonica, aduce date noi și relevante pentru înțelegerea evoluției timpurii a mamiferelor placentare.
Autorii studiului consideră că această descoperire ar putea impulsiona noi investigații privind biodiversitatea din Cretacicul Superior în regiunea deșertului Gobi, inclusiv studiul faunei de dinozauri contemporane.
