O singură bomboană de mentă conținea destul arsenic ca să ucidă doi oameni. În 1858, la Bradford, nimeni nu știa asta când dulciurile au ajuns pe tarabele pieței.
Astăzi, în Europa, standardele alimentare sunt atât de riguroase încât orice ingredient suspect este eliminat înainte să ajungă la consumator. Acum aproximativ 150 de ani, lucrurile stăteau cu totul altfel.
Zahărul era un produs scump, greu taxat în Marea Britanie, iar cofetarii căutau soluții să reducă din costuri. Una dintre ele era „daft”, o pudră ieftină făcută din ipsos, cretă sau gips, folosită pe scară largă pentru a înlocui o parte din zahăr. Practica era cunoscută, dar nimeni nu o controla.
Joseph Neal, un producător de bomboane din Bradford, își reducea cheltuielile amestecând gips în compoziții. Într-o zi, l-a trimis pe un angajat după o nouă porție. Farmacistul era plecat, iar în prăvălie rămăsese ucenicul William Goddard.
Tânărul a văzut două butoaie cu pulbere albă, fără etichetă, a ales greșit și a vândut peste 5 kg de trioxid de arsen, o otravă puternică.
Cine a declanșat alarma?
Angajatul care a preparat amestecul s-a îmbolnăvit, dar nimeni nu a bănuit otrava. Arsenicul ajunsese în humbugs, acele bomboane de mentă în formă de pălărie, cu dungi albe și negre.
Neal a livrat marfa lui William Hardaker, negustor pe piața din Bradford, care a observat culoarea ciudată și a cerut o reducere. A obținut-o și a scos dulciurile la vânzare. A doua zi, zeci de oameni vomitau și aveau diaree cu sânge. Orașul a intrat în alertă, iar primul gând a fost holera.
Doctorul John Henry Bell a stabilit însă legătura cu alimentele. Poliția a mers din ușă în ușă ca să avertizeze populația și să confiște stocurile rămase. Analizele au arătat că fiecare bomboană conținea suficient arsenic pentru a omorî doi adulți.
Tragedia care a schimbat legea
Bilanțul final: 21 de morți și peste 200 de oameni otrăviți grav, cei mai mulți dintre ei copii. Producătorul, ucenicul și farmacistul au fost arestați și acuzați de ucidere din culpă. Instanțele i-au achitat, considerând că a fost un accident produs de absența regulilor.
Scandalul de la Bradford a avut însă urmări legislative. În 1860, a fost adoptată prima lege generală din Marea Britanie care reglementa falsificarea alimentelor.
Apoi, în 1868, a venit rândul farmaciilor: registre stricte pentru substanțele toxice și interzicerea vânzării otrăvurilor precum arsenul în afara farmaciilor autorizate.
