Din antichitate, culorile au avut semnificații adânci în diverse culturi, fiind elemente centrale în ritualuri și simboluri. Printre acestea, roșul a ocupat un loc remarcabil, fiind asociat atât cu viața și energia, cât și cu moartea și sacrul.
Un pigment roșu distinctiv, cunoscut sub numele de cinabru și având o compoziție pe bază de mercur, a fost valorificat de multe civilizații pentru aplicațiile sale decorative și ritualice, în ciuda riscurilor toxice inerente.
O descoperire arheologică recentă a adus în atenție o utilizare inedită a acestei substanțe în antichitate. Cercetătorii au descoperit pentru prima oară un schelet al cărui dinți au fost intenționat colorați cu cinabru acum mai bine de 2000 de ani în China.
Femeia, numită de specialiști „prințesa roșie a drumului mătăsii”, ar fi putut juca un rol central în practicile șamanice, reflectând credințele epocii sale.
În 2007, arheologii au început să excaveze cimitirul Shengjindian, datând între 2200 și 2050 de ani în urmă, situat în regiunile vestice ale Chinei de astăzi. În acest loc, au descoperit rămășițele unei persoane cu dinți vopsiți în roșu.
Analize detaliate, folosind spectroscopie Raman și alte tehnici avansate, au confirmat utilizarea cinabrului și a unui liant proteic animal pentru aplicarea pigmentului.
Cinabrul, deși toxic, a fost apreciat de civilizațiile antice pentru rolul său în ritualuri de înmormântare și alchimie, demonstrând legături profunde cu religia și artele decorative. Este prima și unica atestare a utilizării sale ca pigment pentru dinți în istoria antică globală.
Importanța acestei descoperiri sugerează un statut social ridicat pentru femeia găsită și posibilitatea ca cinabrul să fi fost transportat de-a lungul drumului mătăsii, din regiunile în care era extras, probabil din Asia sau Europa.
Practicile șamanice locale, care asociau culoarea roșie cu sufletul uman și dinții, ar putea explica de ce dinții au fost vopsiți astfel. Roșul are un impact puternic în societățile antice, fiind legat de concepte de putere, bogăție și frumusețe.
În ciuda riscurilor, cinabrul era folosit chiar și în ritualuri de vindecare pentru capacitatea sa presupusă de a calma mintea și a prelungi viața. Studii recente sugerează că poate avea un efect psihoactiv, facilitând comunicarea spirituală.
Deși semnificația precisă a practicii descoperite rămâne incertă, este posibil ca utilizarea cinabrului să fi avut un rol religios, decorativ sau medical.
Femeia investigată ar fi putut participa la ritualuri șamanice, fie ca participant activ, fie doar ca receptor al unor practici estetice inovatoare.
Studiul subliniază nu doar importanța culorii roșii în viața antică, ci și rețelele comerciale și culturale de-a lungul drumului mătăsii, evidențiind o complexitate culturală remarcabilă.
