O plapumă de puf veritabilă presupune golirea a 60 până la 80 de cuiburi

Curiozitate.ro

O plapumă de puf veritabilă presupune golirea a 60 până la 80 de cuiburi

Un kilogram de puf de eider necesită între 60 și 80 de cuiburi golite, iar întreaga producție mondială a speciei abia dacă atinge 4 tone pe an.

Un kilogram de puf veritabil înseamnă, în realitate, între 60 și 80 de cuiburi golite. Atât este necesar pentru a umple un singur kilogram, iar cifra devine și mai greu de digerat atunci când te gândești că plapuma scoasă din dulap ascunde o asemenea socoteală.

Vinovatul pentru acest calcul este eiderul, o rață sălbatică ce revine în fiecare vară să cuibărească în fermele islandeze. Nu orice puf ajunge însă în comerț.

Specia furnizează doar o fracțiune minusculă din puful produs la nivel mondial, iar recoltarea ei respectă o aritmetică aparte, transmisă de producători și confirmată de rapoarte internaționale.

Punctul de plecare vine de la Teigarhorn, un producător islandez care oferă cifra de referință: între 60 și 80 de cuiburi pentru fiecare kilogram de puf. Un raport AFP din iulie 2021 menționează o valoare similară, în jur de 60 de cuiburi pe kilogram.

Împărțind 1.000 de grame la 60 sau la 80, rezultă între 12 și 17 grame de puf pentru fiecare cuib, adică aproximativ cât două sau trei cuburi de zahăr. La scară națională, Teigarhorn estimează că Islanda produce circa 3.000 kg de puf anual.

Înmulțind această cantitate cu 60 până la 80 de cuiburi pe kilogram, se ajunge la un ordin de mărime de 180.000 până la 240.000 de cuiburi golite într-un singur sezon. Recolta globală nu depășește 4 tone pe an, iar aproximativ trei sferturi provin din Islanda, conform aceleiași surse.

Aproape 400 de fermieri islandezi lucrează la acest proces în fiecare vară. Cifrele devin mai concrete când sunt traduse în confort. Același raport vorbește despre pilote care conțin între 600 și 1.600 de grame de puf, în funcție de calitatea aleasă.

Cu 60 până la 80 de cuiburi pe kilogram, o singură pilotă ar presupune între 36 și 128 de cuiburi golite. Dacă cele 3.000 de kilograme ale Islandei s-ar împărți în mod egal între cei aproape 400 de fermieri, fiecare ar recolta în jur de 7,5 kilograme, suficient teoretic pentru 5 până la 12 pilote.

De ce fermele de eider nu seamănă cu o fermă obișnuită

Regulile care guvernează această activitate nu sunt deloc recente. Eiderul este o specie pe deplin protejată în Islanda din 1847, pe vremea când Franța trăia încă sub Monarhia din Iulie.

De peste 175 de ani, fermierii monitorizează coloniile zi și noapte în timpul cuibăritului și ridică puful abia după ce femela părăsește cuibul, când este sigur pentru păsări. Cuvântul fermă poate induce în eroare. Pasărea rămâne sălbatică și decide singură să se întoarcă la cuibar în fiecare vară.

Fermierul oferă doar o colonie păzită, în care puful aruncat devine recoltă. Calendarul aparține păsărilor, nu producătorilor. Cifra de 3.000 kg pe an este doar un ordin de mărime, care variază în funcție de vremea anului.

La 60 până la 80 de cuiburi pe kilogram, o sută de cuiburi modifică volumul final cu 1,25 până la 1,7 kilograme. Odată recoltat, puful urmează o călătorie în mai multe etape la Teigarhorn. Este mai întâi uscat, apoi încălzit la 120°C pentru dezinfectare.

Urmează curățarea mecanică și sortarea efectuată manual, cuib cu cuib. Producătorul precizează că totul se desfășoară fără substanțe chimice. Acest proces aparține unui singur producător, Teigarhorn.

Nu există nicio modalitate de a aplica tratamentul la 120°C tuturor fermelor din țară, iar pentru alte ferme pașii ar putea diferi, doar propriile descrieri putând clarifica acest lucru.

Ce cumperi de fapt sub eticheta de puf

Pentru a înțelege cu adevărat proporțiile, e nevoie de o comparație globală. Producția mondială de puf, luând în calcul toate păsările, este estimată la 175.000 de tone. Această cifră, preluată de AFP, face ca recolta de eider, de cel mult 4 tone pe an, să reprezinte în jur de 0,002% din total.

Turnul Eiffel cântărește puțin peste 10.000 de tone, ceea ce înseamnă că puful lumii este de aproximativ 17 ori greutatea sa. În această masă uriașă, puful de eider cântărește atât de puțin încât plapuma de iarnă conține foarte probabil cu totul altceva.

Din perspectiva cumpărătorului, cuvântul puf acoperă realități foarte îndepărtate. Eiderul furnizează 4 tone pe an, în timp ce tot puful combinat ajunge la 175.000 de tone. Etichetarea precisă, care indică specia de păsări, țara și metoda de recoltare, este singura modalitate de a ști ce cumperi.

Un produs care face publicitate pufului fără a putea cita un producător sau o regiune de origine merită câteva întrebări înainte de a fi verificat. Islanda furnizează aproximativ trei sferturi din recolta mondială de eider, adică circa 3.000 kg pe an, potrivit lui Teigarhorn.

O plapumă umplută cu un kilogram din acest puf presupune 60 până la 80 de cuiburi, golite după plecarea femelelor.