La doar 4,25 ani-lumină distanță de Pământ, sistemul Alpha Centauri ar putea ascunde lumi mult mai fascinante decât am fi crezut.
O descoperire recentă sugerează prezența unei planete gigantice gazoase în zona sa locuibilă, iar odată cu ea, posibilitatea unor sateliți naturali capabili să susțină viața.
Dacă se va confirma, această exoplanetă și lunile sale ar putea evoca universul fictiv al Pandorei, celebru din filmul Avatar, creând o legătură surprinzătoare între știință și science-fiction.
Această potențială planetă, denumită S1, ar avea o dimensiune comparabilă cu cea a lui Saturn și ar orbita în jurul stelei Alpha Centauri A, una dintre cele trei stele ale celui mai apropiat sistem triplu de Soarele nostru.
Observată pentru prima dată de telescopul spațial James Webb (JWST) în august 2024, S1 s-a dovedit ulterior dificil de urmărit. În timpul pasajelor programate pentru februarie și aprilie 2025, gigantul gazos nu a mai fost detectat, ceea ce i-a adus supranumele de „planeta dispărută”.
Potrivit cercetătorilor, care și-au publicat studiul în The Astrophysical Journal Letters, acest fenomen ar putea fi explicat prin orbita lui S1, care o plasează temporar în fața stelei sale gazdă, îngreunând detectarea.
Conform calculelor lor, planeta ar trebui să redevină vizibilă în 2026 și 2027, perioadă în care comunitatea științifică va putea confirma sau infirma existența sa. Dacă acest lucru se va întâmpla, ar fi cea mai importantă descoperire a JWST până în prezent.
Alpha Centauri este cel mai apropiat sistem stelar de Soarele nostru și a stârnit dintotdeauna un interes aparte în căutarea exoplanetelor. Până în prezent, doar două planete au fost confirmate în această vecinătate cosmică, ambele în jurul lui Proxima Centauri.
Proximitatea sistemului Alpha Centauri alimentează, de asemenea, imaginația științifică și populară: de zeci de ani, ideea de a călători către aceste stele pentru a stabili colonii umane rămâne un subiect captivant pentru oamenii de știință și autorii de science-fiction.
Atracția exercitată de S1 se datorează și asemănării sale cu lumea fictivă a Pandorei. În filmul Avatar, Pandora orbitează în jurul lui Polyphème, un gigant gazos din sistemul Alpha Centauri, și găzduiește forme de viață complexe pe luna sa.
Gigantul S1 ar putea, la rândul său, să posede mai multe luni în zona sa locuibilă, alimentând speculațiile despre prezența unor condiții propice vieții.
Mary Anne Limbach, cercetătoare în exoplanete la Universitatea din Michigan, consideră că formarea lunilor în jurul unei planete gigantice este un fenomen destul de comun.
În propriul nostru sistem solar, Jupiter și Saturn posedă zeci de sateliți, unii dintre ei fiind considerați candidați buni pentru căutarea vieții extraterestre, precum Europa, Ganimede sau Titan. Totuși, posibilitatea unei Pandore reale va depinde de dimensiunea acestor luni.
Pentru a susține o atmosferă și, eventual, apă lichidă, o lună ar trebui să aibă o masă semnificativă, comparabilă cu cea a lui Marte.
Limbach se arată optimistă, în timp ce alți cercetători, cum ar fi David Kipping de la Universitatea Columbia, rămân mai precauți: potrivit acestuia, o lună în jurul lui S1 ar putea atinge probabil doar dimensiunea lui Titan, prea mică pentru a menține o atmosferă stabilă și a favoriza dezvoltarea vieții așa cum o cunoaștem.
Astfel, chiar dacă S1 posedă mai multe luni, probabilitatea de a găsi acolo o lume locuibilă în maniera Pandorei rămâne incertă. Pentru moment, existența acestor exoluni este pur ipotetică. Identificarea acestor luni va reprezenta o provocare științifică majoră.
Exolunile sunt mult mai mici și mai reci decât planetele pe care le însoțesc, ceea ce face detectarea lor extrem de dificilă cu instrumentele actuale.
Va fi probabil necesar să așteptăm mai multe decenii și noi telescoape, mult mai puternice decât JWST, pentru a observa direct aceste lumi și a determina potențialul lor de a găzdui viața.
