O placă tectonică masivă, reprezentând aproximativ un sfert din dimensiunea Oceanului Pacific, a fost reconstruită digital de către Suzanna van de Lagemaat, geolog la Universitatea din Utrecht.
Această reconstrucție confirmă predicțiile făcute în urmă cu un deceniu, bazate pe descoperirea unor fragmente de plăci tectonice în adâncul mantalei terestre.
Placa tectonică, denumită Pontus, a fost identificată prin cercetări extensive desfășurate în mai multe regiuni din Asia și Pacific, inclusiv Japonia, Borneo, Filipine, Noua Guinee și Noua Zeelandă.
Studiile de teren au furnizat date esențiale despre formațiunile geologice și lanțurile montane din aceste zone, iar prin combinarea acestor informații cu tehnici avansate de modelare geologică, cercetătorii au putut reconstitui configurația acestei structuri tectonice ancestrale.
Existența plăcii Pontus a fost confirmată prin identificarea unor anomalii în mantaua terestră, detectabile prin intermediul semnalelor seismice.
Aceste anomalii, caracterizate prin temperaturi și compoziții atipice, reprezintă urmele lăsate de placa tectonică în timpul procesului de subducție, când aceasta s-a scufundat sub alte plăci tectonice.
Cercetările au evidențiat prezența unei zone extinse de subducție care traversa Oceanul Paleo-Pacific occidental, separând plăcile cunoscute din Pacific de această nouă placă masivă.
În prezent, relicvele plăcii Pontus pot fi identificate la nord de Borneo, în zona insulei Palawan din vestul Filipinelor și în sudul Mării Chinei.
Această descoperire contribuie semnificativ la înțelegerea istoriei geologice a Pământului și a dinamicii plăcilor tectonice, procese care influențează direct geografia, clima, formarea munților și activitatea seismică și vulcanică.
Mișcarea plăcilor tectonice este determinată în principal de procesele de convecție din mantaua terestră, unde materialele fierbinți se ridică iar cele mai reci coboară, contribuind la disiparea căldurii interne a Pământului.
