Multă vreme considerate a fi simple legende marinărești, valurile scelerate au început să fie documentate științific abia spre sfârșitul secolului XX. Deși de atunci au apărut numeroase explicații, niciuna nu a reușit să obțină un consens general.
Cu toate acestea, o cercetare recentă ar putea fi pe cale să deslușească, în sfârșit, misterul acestor veritabili ziduri de apă. Fenomenul valurilor scelerate este unul învăluit în mister, implicând valuri oceanice de proporții monstruoase, capabile să atingă aproape 30 de metri înălțime.
Ele sunt considerate extrem de rare, o raritate ce este, totuși, relativă, având în vedere că observațiile acoperă o fracțiune infimă din totalul acestui tip de valuri. Deși au aparținut inițial tărâmului legendelor, aceste ziduri de apă sunt documentate științific de mai puțin de jumătate de secol.
Cercetătorii s-au confruntat însă constant cu dificultatea de a obține date complet fiabile, printre altele. În ceea ce privește cauzele acestui fenomen, oamenii de știință încă se chinuie să găsească răspunsuri definitive.
În anul 2020, o geamandură meteorologică aflată în largul coastelor Canadei, în Oceanul Pacific, a detectat unul dintre aceste valuri colosale.
Cercetătorii care au analizat datele au sugerat că originea valurilor scelerate ar putea fi rezultatul unor interferențe constructive, adică o acumulare de „trenuri de valuri”. Această ipoteză nu a fost însă confirmată de dovezi concludente. O nouă explicație definitivă?
Publicată în revista Scientific Reports pe 8 septembrie 2025, o nouă cercetare ar putea aduce explicația finală în cazul valurilor scelerate.
O echipă de cercetători de la Georgia Institute of Technology din Statele Unite ale Americii a analizat nu mai puțin de 27.500 de înregistrări de valuri, compilate pe parcursul a 18 ani în Marea Nordului.
Conform autorilor studiului, valurile scelerate sunt rezultatul a două efecte distincte: focalizarea liniară și deformările naturale ale formei valurilor.
Focalizarea liniară se produce atunci când mai multe valuri, având direcții și viteze diferite, ajung în același loc și se adună, formând astfel o creastă cu o înălțime anormală.
În ceea ce privește deformările naturale ale formei valurilor, este vorba despre o accentuare a crestelor și o aplatizare a adânciturilor. Rezultatul final este o creștere suplimentară a înălțimii valurilor, estimată la 15 până la 20 la sută.
Pentru oamenii de știință, aceste rezultate demonstrează că valurile scelerate nu sunt anomalii fără nicio explicație, ci fenomene fizice care se supun unor legi similare cu cele ale valurilor obișnuite.
Mai mult, rezultatele arată că oceanul nu are nevoie de condiții extraordinare pentru a genera acești imensi ziduri de apă. Este suficientă o aliniere, ce-i drept rară, a mai multor factori.
Astăzi, Administrația Națională Oceanică și Atmosferică (NOAA) din Statele Unite, alături de anumite companii petroliere, sunt extrem de interesate de modelele dezvoltate de cercetătorii de la Georgia Institute of Technology. Obiectivul principal este anticiparea valurilor scelerate.
Pe termen lung, se intenționează dezvoltarea unei inteligențe artificiale, care să includă învățarea automată pentru a analiza decenii de date, cu scopul de a identifica anumite combinații precise de înălțime, direcție și ritm, care să permită predicția acestor valuri redutabile.
De altfel, un studiu publicat la începutul anului 2025 stipula deja că dimensiunea valurilor scelerate a fost întotdeauna subestimată.
Oamenii de știință de la Universitatea Oxford din Regatul Unit au vorbit despre o amplitudine de până la patru ori mai mare, ceea ce ar însemna o înălțime de aproximativ 120 de metri.
