În deșertul peruan, acolo unde vântul și pietrele păstrează tăceri vechi de două milenii, liniile de la Nazca capătă brusc o voce nouă. În doar șase luni, peste 300 de geoglife necunoscute până acum au ieșit la lumină cu ajutorul inteligenței artificiale. Siluete umane. Capete decapitate.
Scene care par ceremoniale. Un pește ucigaș – o orcă – de 22 de metri, înfățișată cu un cuțit. Descoperirile aproape că dublează inventarul cunoscut și arată cât de mult poate accelera tehnologia cercetarea arheologică.
Liniile de la Nazca sunt un vast puzzle trasat pe circa 440 de kilometri pătrați de deșert. Au fost create între anii 200 î.Hr. și 500 d.Hr. de cultura Nazca, prin îndepărtarea stratului de pietriș roșiatic pentru a dezvălui solul mai deschis la culoare dedesubt.
Unele figuri sunt abstracte, altele redau animale, oameni ori forme geometrice. Redescoperite de pasageri de avion în anii 1920, au intrigat generații de cercetători. De ce au fost făcute? Ipotezele variază, de la practici religioase până la legături cu astronomia, însă răspunsul rămâne deschis.
Până de curând, erau identificate aproximativ 430 de geoglife, majoritatea cartografiate în ultimele două decenii datorită imaginilor satelitare. Apoi, ritmul descoperirilor a încetinit: multe urme sunt prea erodate ca să poată fi observate cu ochiul liber.
Aici intră în scenă inteligența artificială. O echipă de cercetători a antrenat un model conceput să recunoască, în imagini din satelit, contururile palide abia vizibile ale geoglifelor.
Algoritmul lucrează de aproximativ 20 de ori mai repede decât un om și produce o listă de posibile linii, pe care arheologii le verifică apoi pe teren. Între septembrie 2022 și februarie 2023, cercetătorii au parcurs deșertul urmărind indicațiile IA.
Rezultatul: 303 geoglife autentice confirmate, ceea ce ridică totalul la peste 700. Noile forme sunt surprinzător de diverse. Apar humanoizi și animale domestice, pești și păsări, dar și reprezentări enigmatice – capete decapitate, figuri antropomorfe cu trăsături insolite.
Între ele, o orcă înarmată, întinsă pe 22 de metri de nisip, captează atenția prin strania ei concretețe. Analiza noilor linii le-a permis cercetătorilor să contureze două mari categorii. Există geoglife de tip relief: mai mici, mai elaborate, adesea desenate în apropierea vechilor cărări.
De regulă redau oameni sau animale domestice, semn că poate au fost gândite să fie văzute de trecători, de la nivelul solului. La polul opus, există geoglife de tip linie: se întind pe suprafețe mari, au motive geometrice și înfățișează frecvent animale sălbatice precum balene sau păsări.
Prin ritmicitatea lor în peisaj, par potrivite pentru ritualuri comunitare, desfășurate pe distanțe mari. Modelul de inteligență artificială s-a dovedit deja decisiv.
Dincolo de cele 303 figuri confirmate, algoritmul a semnalat încă sute de forme potențiale, pe care echipa nu a apucat să le verifice în teren. Estimarea cercetătorilor este că cel puțin alte 250 de linii ar putea fi identificate în următorii ani. Metoda deschide perspective și dincolo de Nazca.
Combinarea imaginilor din satelit cu IA promite o explorare mai rapidă a locurilor greu accesibile sau sever erodate, acolo unde urmele trecutului sunt fragile, incomplete, aproape invizibile.
În astfel de peisaje, tehnologia poate deveni un instrument de bază pentru accelerarea descoperirilor și pentru înțelegerea mai fină a civilizațiilor care le-au lăsat în urmă.
