O mandibulă umană masivă, descoperită accidental de pescarii taiwanezi în 2008 în canalul Penghu, a fost recent identificată ca aparținând unui specimen masculin din specia Denisovienilor, conform unui studiu publicat în revista Science.
Această descoperire modifică semnificativ înțelegerea noastră despre distribuția geografică a acestei specii arhaice de hominizi.
Denisiovienii, cunoscuți anterior doar prin câteva fragmente de os și ADN găsite în Peștera Denisova din Siberia, și-au lăsat amprenta genetică în populațiile moderne din Asia de Sud-Est și Oceania.
Mandibula Penghu 1, cum a fost denumită fosila, se distinge prin robustețea sa neobișnuită și prin caracteristicile dentare distincte față de cele ale oamenilor moderni sau ale Neanderthalienilor.
Datarea fosilei indică două posibile intervale temporale: între 130.000 și 190.000 de ani sau între 10.000 și 70.000 de ani. Zona în care a fost descoperită făcea parte din continentul asiatic în perioada Pleistocenului, când nivelul mărilor era considerabil mai scăzut.
Cercetătorii au utilizat tehnica paleoproteomică pentru analiză, reușind să izoleze peste 4.000 de reziduuri proteice din fosilă.
Această analiză a evidențiat două variante moleculare caracteristice Denisovienilor, oferind prima dovadă directă de acest tip pentru o fosilă descoperită în afara regiunii Siberia-Tibet.
Locația descoperirii demonstrează că Denisiovienii nu erau limitați la mediile reci și muntoase, ci se adaptau și la zone costiere tropicale. Această adaptabilitate ecologică sugerează o capacitate de explorare și ocupare a diverselor ecosisteme asiatice, comparabilă cu cea a speciei Homo sapiens.
Descoperirea susține studiile genetice anterioare care au identificat fragmente de ADN denisovian în genomul populațiilor moderne din Melanesia, Asia de Sud-Est și Australia, confirmând interacțiunile dintre Denisovieni și primii oameni moderni sosiți din Africa.
Deși cunoștințele despre aspectul fizic, cultura materială și stilul de viață al Denisovienilor rămân limitate, caracteristicile mandibulei Penghu 1 prezintă similarități cu fosilele descoperite pe Platoul Tibetan, sugerând existența unor trăsături fizice comune între diferitele grupuri denisoviene din Asia, independent de separarea lor geografică și temporală.
