Mările calde ale Cretacicului târziu care înconjurau cândva arhipelagul european ascundeau animale surprinzătoare. Printre ele, o broască țestoasă marină uriașă, ale cărei urme au ieșit la lumină în nord-estul Spaniei.
O echipă de paleontologi anunță că a identificat resturi fosile care aparțin unei specii gigantice, iar analiza pelvisului indică o lungime de aproape patru metri. Concluziile sunt prezentate într-un studiu publicat în Scientific Reports.
Descoperirea vine din localitatea Cal Torrades, în Pirineii Meridionali, acolo unde fosilele au fost datate între 83,6 și 72,1 milioane de ani. Până acum, în această regiune nu fusese găsită nicio țestoasă marină din acea perioadă care să depășească 1,5 metri.
Contrastul cu descoperirile din America de Nord și de Sud, unde au fost documentate forme mult mai mari, face ca noul exemplar să fie cu atât mai remarcabil.
Din datele anatomice și histologice, cercetătorii identifică animalul ca fiind un chelonioid bazal, adică un reprezentant timpuriu al grupului țestoaselor marine.
Iese în evidență prin trăsături unice: o structură osoasă suplimentară pe fața antero-medială a pelvisului și un acetabul orientat puternic în jos. Autorii sugerează că această arhitectură ar putea avea legătură cu o anatomie respiratorie distinctă, deși funcția exactă rămâne deocamdată neclară.
Dimensiunile reconstituite, estimate din mărimea bazinului, plasează această țestoasă în aceeași ligă cu Archelon, specie dispărută la finalul Cretacicului târziu, în urmă cu aproximativ 66 de milioane de ani, considerată în prezent cea mai mare țestoasă marină documentată.
Dacă aceste proporții se confirmă, ar fi vorba despre una dintre cele mai impunătoare țestoase cunoscute vreodată. Noua specie a primit numele Leviathanochelys aenigmatica.
Prima parte trimite la gigantismul creaturii, amintind de Leviatan, iar a doua provine din grecescul aínigma, „enigmă” – o aluzie la particularitățile anatomice observate la nivelul pelvisului și al carapacei.
Leviathanochelys aenigmatica reprezintă primul chelonioid cu corp indiscutabil gigantic descoperit în Europa occidentală. Până la ea, giganții erau cunoscuți doar în Americi.
Această distribuție sugerează că gigantismul a apărut independent în mai multe linii de țestoase marine, un nou exemplu de evoluție convergentă.
Potrivit autorilor, dimensiunea extraordinară a noului taxon – aproximativ patru metri – ar putea fi rezultatul adaptării la condițiile unice ale mărilor care scăldau, în Cretacic, insulele arhipelagului european.
