O jumătate de oră petrecută într-o singură poziție poate destabiliza silențios metabolismul. Iar consecințele pot merge până la cancer, sugerează o cercetare publicată pe 2 iulie 2026 în PLOS Medicine de o echipă internațională coordonată de Universitatea din Glasgow.
Studiul a pornit de la o realitate incomodă: organismul uman nu este făcut să stea nemișcat ore întregi.
Știința numește acest fenomen boala sedentară, iar lista afecțiunilor legate de el este lungă: boli cardiovasculare și circulatorii, tulburări metabolice, diabet de tip 2, dureri musculo-scheletice și cancere de colon, uter sau sân.
Ce relevă 12 ani de monitorizare a imobilității?
Ce au făcut cercetătorii? Au urmărit 91.000 de britanici din baza de date Biobank, care au purtat trackere de activitate timp de 12 ani, în medie.
Rezultatul a scos la iveală un factor neglijat până acum: nu doar timpul total de ședere contează, ci și durata fiecărei perioade neîntrerupte de imobilitate. Cei care stau câte 30 de minute consecutive, fără pauze, au un risc crescut de deces prin cancer. Explicația posibilă stă în mușchi.
Inactivitatea îi face mai puțin eficienți în reglarea glucozei, ceea ce duce la niveluri crescute de insulină, imunitate slăbită și depuneri mai ușoare de grăsime. Un astfel de mediu intern poate favoriza apariția și evoluția tumorilor, deși mecanismul biologic exact nu a fost încă descifrat.
Pauzele dese scad riscul, însă dovada cauzalității lipsește
Reducerea riscului nu cere sacrificii extreme. Datele arată că 30 de minute de inactivitate înlocuite cu mers într-un ritm normal reduc riscul cu 8%. Dacă o oră de ședere continuă este înlocuită de una de activitate ușoară, cum ar fi o plimbare lejeră sau treburile casnice, scăderea ajunge la 12%.
Un procent de 22% apare în datele studiului, însă cercetătorii nu pornesc de la el pentru a recomanda efort fizic extrem. Esențial este să rupem șirul lung al imobilității, nu să transformăm fiecare pauză într-un antrenament.
Autorii atrag însă atenția că aceste rezultate arată o asociere, nu o cauzalitate demonstrată. Starea generală de sănătate, stilul de viață sau dieta participanților pot influența cifrele, iar astfel de factori nu pot fi complet eliminați.
Până când mecanismul va fi clar, o concluzie practică rămâne simplă: pauzele dese din șezut costă puțin și pot avea un efect real.
