Studiul megalodonului, un rechin preistoric uriaș, s-a axat anterior în principal pe analiza fosilelor de dinți, singurele rămășițe care erau disponibile în abundență și într-o stare relativ bună de conservare.
Dinții acestui prădător, ajungând uneori la dimensiuni mai mari de optsprezece centimetri, au reprezentat baza pentru multe dintre estimările referitoare la dimensiunea sa. Totuși, această metodă tradițională a oferit doar aproximări și o imagine incompletă a morfologiei sale.
Pentru a oferi o înțelegere mai completă a formelor corpului megalodonului, cercetătorii de la Universitatea California din Riverside au adoptat o metodă bazată pe studiul coloanei vertebrale, un element istoric neglijat datorită fragilității sale și rarității în fosilizare.
Prin comparațiile între structura vertebrală a megalodonului și peste 100 de specii moderne dispărute sau existente de rechini, cercetătorii au reușit să stabilească corelații mai precise privind morfologia și dimensiunile acestui mare prădător.
Rezultatele obținute sugerează că megalodonul ajungea la aproximativ douăzeci și patru de metri în lungime, mult mai mult decât estimările anterioare care oscilau între optsprezece și douăzeci de metri. Cântărind aproape 94 de tone, dimensiunea sa era echivalentă cu cea a unei balene albastre mari.
Totuși, forma sa corporală era mai zveltă și mai alungită decât a unui rechin alb mare, asemănându-se mai mult cu un rechin de lămâie. Corpul alungit îi facilita deplasarea eficientă și economică din punct de vedere energetic în oceane.
Biologii specializați în rechini argumentează că rechinul de lămâie oferă un model mai precis pentru corpul megalodonului decât marele rechin alb. O altă chestiune dezbătută a fost viteza de înot a megalodonului.
Studiile recente sugerează că acesta nu era un prădător ultra-rapid, ci dispunea de o viteză de înot moderată, permițându-i să parcurgă distanțe mari fără consum excesiv de energie. De asemenea, putea accelera la nevoie, dar nu menținea o viteză constant ridicată.
O descoperire intrigantă este legată de puii de megalodon, care la naștere măsurau deja în jur de patru metri, dimensiunea unui rechin alb mare adult.
Această dimensiune le permitea să fie prădători la rândul lor, capabili să vâneze mamifere marine încă din stadiile timpurii ale vieții lor, oferind un unghi nou asupra evoluției acestor creaturi imense de la o vârstă foarte fragedă.
