Sub stânca numită Abri Suard, în vestul Franței, cercetătorii au scos la lumină un arsenal tehnologic pe care puțini l-ar fi bănuit. Situl intră astăzi în rândul marilor descoperiri care arată, dincolo de orice îndoială, ingeniozitatea neandertalienilor.
Dacă săpături din Belgia aduseseră deja dovezi despre unelte făurite din oase de lei de peșteră, acest nou depozit francez dezvăluie un repertoriu tehnic complet diferit și, mai ales, perfect stăpânit.
Inventarul, studiat cu răbdare la microscop și în laborator, numără peste șaizeci de retușoare și trei ciocane specializate. Nu sunt simple așchii improvizate. Fiecare piesă era menită să asiste, cu finețe și control, fabricarea unor lame de piatră complexe.
Atelierul preistoric funcționa ca un mecanism bine reglat: retușoarele ajustau muchiile de silex cu o precizie surprinzătoare, în timp ce ciocanele cu capăt „moale” — din os — permiteau desprinderea aproape chirurgicală a așchiilor din nucleul de rocă. Materia primă venea din jurul lor.
Oasele lungi, mai ales de cal sau de ren, proveneau din animalele vânate și consumate. Dar printre piesele exhumate apar câteva rarități absolute pentru Paleoliticul european, care vorbesc despre un pragmatism remarcabil.
Echipa a identificat, de pildă, ciocane confecționate din resturi de rinocer — un material neobișnuit, ales rapid când ocazia din mediu o permitea. Iar una dintre descoperiri iese net în evidență: un instrument cioplit direct dintr-o măsea de cal.
Conform specialiștilor, ar putea fi cel mai vechi exemplar de acest tip documentat până acum pe un sit preistoric. Datarea acestor straturi rămâne o provocare tehnică, însă analizele plasează vechimea lor între 160.000 și 200.000 de ani.
Până în prezent, toate uneltele dentare comparabile găsite pe alte situri erau considerabil mai recente. Examinarea la microscop a măselei a scos la iveală striuri fine și mici înțepături, urme tipice ale utilizării îndelungate în debitarea pietrei.
Densitatea excepțională a dintelui l-a transformat într-un instrument de o eficiență rară pentru artizanii acelor timpuri. Pe oasele recuperate se văd și alte semne, la fel de grăitoare: tăieturi clare, care arată un mod de viață rațional și ordonat. Mai întâi carnea și măduva, resurse prețioase.
Apoi, fără risipă, scheletele erau reciclate în scule sofisticate, menite să dea formă pietrei. O selecție din aceste unelte de os, lucrate de neandertalienii de la Abri Suard, confirmă un lucru simplu și puternic: acum aproape două sute de mii de ani, inteligența practică era deja la lucru.
Studiul a fost publicat în Journal of Paleolithic Archaeology.
