Un studiu recent realizat de cercetători suedezi sugerează că navele maritime contribuie la eliberarea unui volum semnificativ de metan în atmosferă.
Acest gas de seră, asociat de obicei cu activitățile de extracție a combustibililor fosili, poate fi eliberat și prin simpla agitare a apelor superficiale de către elicele navelor.
Descoperirea, realizată de către Universitatea de Tehnologie din Chalmers, evidențiază o sursă de emisii de metan anterior neglijată, punând un semn de întrebare asupra impactului real al transportului maritim asupra mediului.
Acest fenomen a fost descoperit pentru prima dată în 2011, când cercetările efectuate în zona golfului Neva au dezvăluit niveluri anormal de ridicate de metan în atmosferă.
Aceasta se întâmplă atunci când turbulența produsă de elicele navelor modifică presiunea apei, determinând eliberarea metanului captiv în sedimentele marine.
Metanul, un gaz mult mai puternic decât CO₂ în ceea ce privește efectul său asupra încălzirii globale, este eliberat în cantități considerabile atunci când navele traversează zonele cu sedimente bogate în materie organică.
Pe termen scurt, metanul este mult mai eficient în reținerea căldurii față de dioxidul de carbon, având un potențial de încălzire de 28 de ori mai mare pe parcursul unui secol și de peste 80 de ori pe parcursul a două decenii.
Acest mecanism de eliberare al metanului nu a fost inclus până acum în estimările de mediu, cu toate că poate aduce un impact climatic mult mai mare decât s-a recunoscut anterior.
Toate tipurile de nave sunt susceptibile de a declanșa acest fenomen, deși s-a observat că vapoarele container și navele de croazieră pot genera emisii mai mari comparativ cu altele, datorită designului și specificațiilor tehnice.
Nouă din cele mai mari porturi din lume, situate în regiuni similare golfului Neva, ar putea fi scenele unor eliberări frecvente de metan, nefiind conștientizate la adevărata lor amplitudine.
De aceea, este necesară o supraveghere mai strictă și o revizuire a modelelor climatice actuale pentru a lua în calcul această sursă suplimentară de gaze cu efect de seră.
Ca soluții posibile, s-ar putea considera rerutarea navelor pentru a evita zonele critice sau dezvoltarea unor tehnologii alternative de propulsie care să perturbe mai puțin sedimentele. Însă, astfel de măsuri necesită investiții masive și o conștientizare la nivel global a problemei.
Johan Mellqvist, profesor la Universitatea din Chalmers, avertizează asupra faptului că fără o înțelegere clară a impactului acestui fenomen, soluțiile vor fi extrem de dificile de implementat odată ce efectele lui vor deveni prea extinse.
