Misiunea spațială Chang’e 6, desfășurată în anul 2024, a permis pentru prima dată colectarea și analiza de mostre de rocă de pe fața nevăzută a Lunii.
Analiza acestor probe din regiunea bazinului Polul Sud-Aitken a demonstrat existența unei activități vulcanice în această zonă în urmă cu aproximativ 2,8 miliarde de ani.
Partea vizibilă a Lunii prezintă vaste întinderi de bazalt care acoperă aproximativ 30% din suprafață, în timp ce pe fața îndepărtată acestea reprezintă doar 2% din suprafață.
Deși ambele părți ale Lunii au cunoscut activitate vulcanică în aceeași perioadă, evoluția lor ulterioară a fost semnificativ diferită.
În timp ce pe fața vizibilă activitatea vulcanică a continuat până acum circa 2 miliarde de ani, posibil chiar până în urmă cu 120 de milioane de ani, pe partea îndepărtată aceasta a încetat mult mai devreme.
Analiza geochimică a probelor a evidențiat că lava provenită din partea îndepărtată a Lunii este săracă în elemente precum potasiu, pământuri rare și fosfor, cunoscute sub acronimul KREEP.
Aceste elemente, abundente pe fața vizibilă, au un rol esențial în menținerea activității vulcanice prin procesele lor de dezintegrare radioactivă care generează căldură și contribuie la topirea mantalei.
Distribuția neuniformă a acestor elemente ar putea fi consecința impactului major care a format bazinul Polul Sud-Aitken.
Acest eveniment a determinat probabil redistribuirea materialelor bogate în KREEP către partea vizibilă și a provocat modificări semnificative în mantaua lunară din regiunea îndepărtată.
Aceste descoperiri oferă informații valoroase despre evoluția diferențiată a celor două fețe ale Lunii și demonstrează impactul pe care evenimente catastrofale îl pot avea asupra structurii interne a corpurilor cerești.
Rezultatele subliniază importanța continuării explorării părții nevăzute a Lunii pentru o mai bună înțelegere a istoriei sistemului solar.
