În adâncurile umede ale Amazoniei peruvine se ascund ecosisteme naturale de o importanță crucială pentru sănătatea planetei: turbăriile. Aceste zone, adesea trecute cu vederea, funcționează ca adevărate rezervoare de carbon, jucând un rol esențial în echilibrul climatic global.
O descoperire științifică recentă a adus în prim-plan complexitatea acestor medii, revelând prezența unor microbi până acum necunoscuți, capabili să moduleze în mod profund ciclul carbonului din sol.
Turbăriile sunt ecosisteme unice, formate în soluri permanent saturate cu apă, condiții care limitează drastic prezența oxigenului. Acest mediu anoxic încetinește descompunerea materiei organice, permițând carbonului să se acumuleze în pământ pe parcursul a mii de ani.
Turbăriile amazoniene, în special cele din regiunea bazinului Pastaza-Marañón Foreland, se numără printre cele mai vaste depozite de carbon de pe Pământ.
Se estimează că ele adăpostesc aproximativ 3,1 miliarde de tone de carbon, o cantitate uimitoare, echivalentă cu de două ori rezerva de carbon stocată în toate pădurile lumii la un loc.
Prin urmare, rolul lor în reglarea climei este inestimabil, fixând o parte considerabilă din carbonul atmosferic în sol. Însă aceste comori ecologice sunt amenințate.
Schimbările climatice, manifestate prin perioade prelungite de secetă, alături de activități umane precum defrișările și exploatările miniere, perturbă echilibrul delicat al acestor zone sensibile.
Atunci când turbăriile sunt secate sau deteriorate, ele eliberează în atmosferă gaze cu efect de seră, printre care metanul și dioxidul de carbon.
Cercetătorii avertizează că, dacă aceste perturbări vor continua, aproximativ 500 de milioane de tone de carbon ar putea fi eliberate până la sfârșitul acestui secol, o cantitate reprezentând aproximativ 5% din emisiile globale actuale generate de combustibilii fosili.
O astfel de evoluție ar exacerba considerabil efectele încălzirii globale. Într -un context atât de vulnerabil, o echipă de cercetători de la Universitatea de Stat din Arizona și Universitatea Națională a Amazoniei Peruviene a făcut o descoperire fascinantă.
Studiind microbii prezenți în turbării, ei au identificat o familie de arhee, denumite Bathyarchaeia, care nu mai fusese observată până acum. Aceste microorganisme sunt remarcabil de adaptate la condițiile extreme din turbării, unde nivelurile de oxigen fluctuează considerabil pe parcursul anului.
Arheele sunt cunoscute pentru robustețea lor, fiind capabile să supraviețuiască în medii ostile, unde alte forme de viață nu ar rezista.
O particularitate uimitoare a acestor microbi nou descoperiți este capacitatea lor de a consuma monoxid de carbon, un gaz toxic pentru multe organisme, transformându-l în energie.
Prin descompunerea compușilor carbonici, ele eliberează dioxid de carbon și hidrogen, elemente ce pot fi apoi utilizate de alți microbi pentru a produce metan.
Această activitate microbiană are un rol ambivalent: pe de o parte, poate contribui la stabilizarea carbonului, transformându-l în forme mai puțin volatile, dar pe de altă parte, poate elibera gaze cu efect de seră atunci când condițiile mediului se modifică.
Această dualitate a rolului lor ar putea explica influența semnificativă a turbăriilor asupra emisiilor de gaze cu efect de seră, întrucât ele pot funcționa fie ca depozit, fie ca sursă de carbon, în funcție de schimbările de mediu.
O dinamică atât de complexă subliniază importanța unei gestionări prudente a acestor ecosisteme. Alterarea condițiilor locale ar putea declanșa o eliberare masivă de carbon, agravând astfel criza climatică.
În fața acestei funcții duale a microbilor și a amenințării crescânde reprezentate de perturbările umane, cercetătorii pledează pentru o protecție consolidată a turbăriilor.
O gestionare durabilă a terenurilor este esențială pentru a le păstra capacitatea de a stoca carbonul și de a-și îndeplini rolul de reglare climatică. Aceasta implică reducerea defrișărilor, controlul exploatărilor miniere și prevenirea drenării turbăriilor.
Acestea nu ar trebui privite doar ca simple depozite de carbon, ci ca ecosisteme vii și dinamice care, prin biodiversitatea lor microbiană unică, joacă un rol crucial în reglarea climatului mondial.
Înțelegerea profundă a modului lor de funcționare reprezintă o provocare științifică majoră, iar cercetările în curs contribuie la o mai bună înțelegere a rolului acestor microbi și a contribuției lor la ciclul carbonului.
